În acest an, liderii de extremă-dreapta au câștigat mai multe alegeri în întreaga lume. În Suedia, Democrații Suedezi, un partid cu rădăcini neonaziste, a devenit o parte esențială a unei alianțe guvernamentale. În Italia, Giorgia Meloni a devenit prima femeie prim-ministru a țării, după ce a condus un partid naționalist cu rădăcini neofasciste. În Ungaria, prim-ministrul naționalist, Viktor Orbán, a câștigat un al patrulea mandat cu o majoritate zdrobitoare. În Israel, prim-ministrul Benjamin Netanyahu, ajutat de aliați de extremă dreapta, a revenit la putere. Iar în India, partidul de dreapta BJP a triumfat în alegerile statale, inclusiv în Uttar Pradesh (cel mai populat stat al țării). Alegerile locale din India au fost considerate în mare parte ca un referendum de la jumătatea mandatului asupra guvernării premierului Narendra Modi.
Dar extrema dreaptă nu s-a descurcat bine peste tot. În Brazilia, fostul președinte Jair Bolsonaro nu a reușit să se mențină la putere după înfrângerea în fața stângii lui Luis Inácio Lula da Silva. Între timp, țara vecină, Columbia, și-a ales primul președinte de stânga prin Gustavo Petro. Iar în alegerile de la jumătatea mandatului din SUA, Partidul Democrat și-a păstrat majoritatea în Senat și a pierdut mai puține locuri în Camera Reprezentanților decât se aștepta.
2023 va fi un alt an important pentru alegeri. Care sunt principalele competiții din lume?
Nigeria
Alegerile din cea mai populată țară africană vor avea loc pe 25 februarie, pe fondul unei situații de securitate volatile. Birourile comisiei electorale din Nigeria s-au confruntat cu o serie de atacuri violente în ultimii ani. Violențele din partea grupurilor separatiste și extremiste au făcut din securitate o problemă cheie pentru alegătorii nigerieni, potrivit TIME.
„A devenit o preocupare zilnică pentru nigerieni”, a spus Darren Kew, profesor la Universitatea din Massachusetts Boston și expert în politica nigeriană. „În majoritatea marilor zone metropolitane, există răpiri regulate… a scăpat de sub control”.
Împreună cu inflația ridicată, disponibilitatea facilă a armelor și cel puțin jumătate din țară trăind sub pragul sărăciei, este o „furtună perfectă de preocupări intolerabile”, a spsu acesta.
Președintele Muhammadu Buhari, care conduce partidul de centru-stânga All Progressives Congress (APC), nu va candida. Limitele mandatului îi interzic să candideze la realegere. APC l-a propus pe fostul guvernator din Lagos, Asiwaju Ahmed Tinubu, să candideze în locul lui Buhari. Mai mult de o duzină de partide au candidați pe buletinul de vot și, dacă niciunul dintre ei nu va obține majoritatea, Nigeria va avea primul tur de scrutin. Printre cei aflați în cursă se numără fostul vicepreședinte Alhaji Atiku Abubaker, care conduce principalul partid de opoziție, Partidul Popular Democrat, de centru-dreapta, precum și candidatul Partidului Laburist, Peter Obi.
Atiku Abubakar, Rabiu Musa Kwankwaso, Peter Obi and Bola Ahmed Tinubu ( de la stânga la dreapta), Sursa foto: Premium Times Nigeria
Pakistan
Pakistanul s-a confruntat cu o criză politică și climatică de proporții în 2022. Inundațiile majore din luna august au inundat o treime din țară, provocând strămutarea a peste 33 de milioane de oameni și uciderea a cel puțin 1.400 de persoane. Cu doar câteva luni mai devreme, în aprilie, fostul prim-ministru Imran Khan, din partidul centrist Pakistan Tehreek-e-Insaf (PTI), a fost înlăturat de la putere în urma unui vot de neîncredere. Shehbaz Sharif, din partea Partidului Liga Musulmană Pakistaneză-Nawaz (PML-N), l-a înlocuit pe Khan în funcția de prim-ministru. Guvernul lui Sharif s-a confruntat cu critici în legătură cu modul în care a gestionat criza economică din Pakistan, inundațiile și o recrudescență a atacurilor teroriste.
La rândul său, Khan, fostul star de cricket, a organizat ample mitinguri antiguvernamentale de la înlăturarea sa. În august, Pakistanul l-a acuzat pe Khan în temeiul legii antiteroriste a țării, după ce acesta a criticat înalții oficiali pentru arestarea șefului său de cabinet. Forțele de ordine l-au acuzat că a amenințat oficiali. În septembrie, o instanță supremă a anulat acuzațiile împotriva lui Khan, iar în noiembrie, o tentativă eșuată de asasinat l-a lăsat pe Khan rănit.
Khan a susținut că actualul guvern pakistanez este ilegitim și inapt să guverneze. De asemenea, el a sugerat în mod repetat, fără dovezi, că SUA ar fi fost implicate în înlăturarea sa.
„Este o [teorie] a conspirației, care este… extrem de inexactă”, a transmis Michael Kugelman, director adjunct al Programului Asia de la Woodrow Wilson Center. „El susține că acest guvern este ilegitim, chiar dacă a venit la putere după un vot de neîncredere care l-a înlăturat, ceea ce este pe deplin constituțional”, a continuat acesta.
Experții spun că marele semn de întrebare este când vor avea loc alegerile, mai ales că Khan face presiuni asupra guvernului pentru a le organiza mai devreme. Conform constituției, alegerile din Pakistan trebuie să aibă loc cel târziu la 12 octombrie.
„Khan a câștigat multă popularitate, așa că, din punct de vedere politic, cu cât mai repede au loc alegerile, cu atât mai bine pentru el”, a spus Kugelman.
Premierul pakistanez Shehbaz Sharif( stânga) și liderul PTI Imran Khan Niazi( dreapta), Sursa foto: Hindustan Times
Turcia
Îndelungata conducere a Turciei de către Recep Tayyip Erdogan ar putea fi pusă la cel mai dur test pe 18 iunie. Erdogan a fost prim-ministru al Turciei din 2003 până în 2014 și este președinte din 2017. În 2018, Turcia s-a apropiat de autocrație după ce a trecut de la un sistem parlamentar de guvernare la unul prezidențial. Însă actualul președinte a pierdut sprijinul în ultimii ani, în parte din cauza crizei economice actuale a Turciei. Inflația a depășit 80% în cadrul politicilor sale economice neortodoxe, supranumite „Erdoganomics”. De asemenea, sub conducerea lui Erdogan, Turcia a luat măsuri drastice împotriva jurnaliștilor și a adoptat o nouă lege a cenzurii.
Principalii adversari ai lui Erdogan vor proveni probabil din Alianța Millet (Națiunea), o coaliție de partide care nu și-a ales încă un candidat la președinție și din Alianța Muncii și Libertății, condusă de Partidul Popular Democrat, care are mult sprijin din partea minorității kurde din Turcia.
„Erdogan, de unul singur, poate aduna o mare parte din sprijinul popular și nu este clar că până și o coaliție de lideri ai opoziției ar putea apărea pentru a-l contesta cu succes”, a spus H.A. Hellyer, cercetător nerezident la Carnegie Endowment for International Peace.
„„e pare că Erdogan însuși semnalează că nu va continua la nesfârșit, chiar dacă va câștiga următoarele alegeri, acestea ar putea fi oricum ultimele sale”, a continuat acesta.
Recep Erdogan, actualul președinte al Turciei, Sursa foto: Reuters
Argentina
Pe 29 octombrie, argentinienii își vor alege președintele, membrii Congresului Național și guvernatorii din majoritatea provinciilor. Criza economică din Argentina va fi probabil în atenția alegătorilor. Inflația a ajuns la 88% în cele 12 luni până în octombrie.
Președintele Alberto Fernández, din partea coaliției de centru-stânga Frente de Todos, a declarat că va candida pentru realegere. Este posibil să se confrunte cu o concurență din interiorul propriului partid, precum și cu economistul conservator Javier Milei, un candidat probabil din partea coaliției La Libertad Avanza. Milei a desconsiderat feminismul și a declarat că este împotriva tuturor taxelor. El se descrie ca fiind anarho-capitalist, potrivit El País. În septembrie, o tentativă eșuată de asasinat a vizat-o pe Cristina Fernández de Kirchner, actualul vicepreședinte al Argentinei și președinte între 2007 și 2015. Kirchner lăsase să se înțeleagă că va candida din nou pentru funcția supremă, dar a fost condamnată pentru corupție la începutul acestei luni și i s-a interzis să mai ocupe funcții publice.
Cristina Kirchner și Mauricio Macri Sursa foto The Brazilian Report
Bangladesh
Actualul guvern din Bangladesh se află la putere din 2009. Însă experții și politicienii din opoziție au acuzat Liga Awami, de centru-stânga, că a participat la alegeri în mod incorect. Reporterii naționali au declarat că au fost martori la fraudarea buletinelor de vot și la intimidarea alegătorilor. La alegerile din 2018, partidul a fost ales cu peste 95% din cele 298 de mandate parlamentare asigurate. „Acest lucru ar fi extrem de neobișnuit într-o democrație”, a spus Kugelman.
„Acest guvern a guvernat cu un prim de fier și nu a ezitat să reprime dur opoziția”, a transmis acesta. Chiar luna aceasta, ample proteste antiguvernamentale au dus la arestarea a sute de susținători ai opoziției care au cerut demisia premierului Sheikh Hasina Wazed.
Kugelman este sceptic că o nouă comisie electorală însărcinată cu administrarea unor alegeri libere și corecte va fi cu adevărat independentă și nu „puternic influențată de partidul de guvernământ, dacă nu chiar dictată de acesta”. Oricum ar fi, votul, așteptat în decembrie, ar putea determina dacă democrația înflorește sau se restrânge în Bangladesh.
Hasina și Zia au alternat la putere în cea mai mare parte a ultimelor trei decenii Sursa foto Al Jazeera
În alte țări
Multe alte țări se îndreaptă spre urne în acest an, chiar dacă o mare parte din aceste voturi nu vor fi nici libere, nici corecte.
În Americi, au loc alegeri în Antigua și Barbados în ianuarie, în Paraguay în aprilie și în Guatemala în iunie.
În Africa, sunt așteptate voturi în Guineea-Bissau și Sierra Leone în iunie, în Zimbabwe în iulie sau august, în Liberia în octombrie, în Madagascar la sfârșitul anului 2023 și în Republica Democrată Congo în decembrie.
În Asia, Thailanda organizează alegeri generale în mai, Cambodgia în iulie și Myanmar în august. De asemenea, anul viitor vor avea loc unele alegeri locale în India.
Iar în Europa, urmează alegeri în Cehia în ianuarie, Cipru în februarie, Estonia în martie, Finlanda în aprilie, Grecia în iulie, Luxemburg și Elveția în octombrie și Polonia în toamnă.
