Totul despre economia Libanului! Țara din Orientul Mijlociu se confruntă cu una dintre cele mai grave crize financiare ale secolului XXI

Evoluțiile geopolitice recente au afectat în mod semnificativ economia Libanului, care anterior a beneficiat de poziția de centru economic și regional. Economia țării din Orientul Mijlociu se distingea printr-un nivel scăzut de interferență guvernamentală în afacerile private și un mediu lipsit de taxe atât pentru venituri, cât și pentru profituri. În general, veniturile erau în creștere, iar bunurile Libanului deveneau tot mai competitive pe piața economică mondială.

Timp de aproape trei ani, Libanul a fost asaltat de cea mai devastatoare criză din istoria sa modernă. Criza economică și financiară în desfășurare, care a început în octombrie 2019, a fost exacerbată și mai mult de dublul impact economic al epidemiei COVID-19 și de explozia masivă din portul Beirut din august 2020.

Paralizia guvernamentală continuă în Liban, cu un vid prezidențial de la 30 octombrie 2022, când s-a încheiat mandatul lui Michel Aoun. În plus, guvernul interimar a fost limitat în autoritatea sa de la alegerile parlamentare din mai 2022.Inflația globală s-a atenuat de la 240% pe an în ianuarie la 158% în octombrie 2022; cu toate acestea, prețurile continuă să crească cu aproximativ 15% pe lună, determinate în principal de prețurile la combustibili și alimente.

Criza economică din Liban,  printre cele mai grave din secolul XIX

Dintre cele trei crize, criza economică a avut de departe cel mai mare (și cel mai persistent) impact negativ. Monitorul economic al Libanului din primăvara anului 2021 a constatat că criza economică și financiară a Libanului se numără printre cele mai grave crize economice la nivel global de la mijlocul secolului al XIX-lea. PIB-ul nominal s-a prăbușit de la aproape 52 de miliarde de dolari în 2019 la o valoare estimată de 23,1 miliarde de dolari în 2021. Contracția economică prelungită a dus la o scădere accentuată a venitului disponibil. PIB-ul pe cap de locuitor a scăzut cu 36,5% între 2019 și 2021, iar Libanul a fost reclasificat de Banca Mondială drept o țară cu venituri medii inferioare, în scădere de la statutul de țară cu venituri medii superioare în iulie 2022. Astfel, Libanul nu are o contribuție importantă la economia mondială.

Sectorul bancar, care a adoptat în mod informal controale stricte ale capitalului, a încetat să mai acorde împrumuturi și nu atrage depozite. În schimb, acesta rezistă într-un sistem de plăți segmentat care face distincție între depozitele mai vechi (înainte de octombrie 2019) în dolari americani și intrările noi minime de „dolari proaspeți”. Primele sunt supuse unei reduceri puternice a efectului de levier prin „liraficare” de facto și „haircuts” (până la 85% pentru depozitele în dolari). Povara ajustării și a reducerii efectului de levier în curs de desfășurare este extrem de regresivă, căzând cel mai greu asupra deponenților mai mici și a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Scăderea venitului mediu, coroborată cu o inflație de trei cifre și o depreciere severă a monedei, reduc considerabil puterea de cumpărare. Efectele inflaționiste sunt factori extrem de regresivi, afectând în mod disproporționat clasa săracă și clasa de mijloc. Impactul social, deja grav, ar putea deveni catastrofal; mai mult de jumătate din populația țării se află probabil deja sub pragul sărăciei. Șomajul a crescut de la 11,4 % în 2018-19 la 29,6 % în 2022.

Țara din Orientul Mijlociu a asistat la o prăbușire dramatică a serviciilor de bază, determinată de epuizarea rezervelor de valută (FX) de la debutul crizei agravate. Penuria severă de articole de combustibil a făcut ca rețeaua electrică națională să sufere mai mult de opt pene de curent, în condițiile în care furnizarea publică de energie electrică durează în medie una sau două ore pe zi. De asemenea, penuria de combustibil a îngreunat accesul la asistență medicală și la apă potabilă, în timp ce magazinele de aprovizionare cu alimente, furnizorii de servicii de transport și operatorii de rețele de telecomunicații se confruntă cu perturbări grave ale lanțurilor de aprovizionare. Libanul a trebuit, de asemenea, să facă față pandemiei COVID-19 prin închideri intermitente și alte măsuri de atenuare a impactului virusului atât asupra oamenilor, cât și asupra sistemului de sănătate deja slăbit.

Vaccinarea, lansată în februarie 2021, cu finanțare inițială de la Banca Mondială, a progresat în conformitate cu Planul național de desfășurare și vaccinare COVID-19, cu scopul de a vaccina 70% din populația totală, cetățeni și non-cetățeni, într-o desfășurare în mai multe etape, până la sfârșitul anului 2022.

Urmările economice a  exploziei portului din Beirut

Dincolo de tragedia umană, impactul exploziei din portul Beirut a avut implicații la nivel național, în ciuda concentrării geografice. Acestea se adaugă la vulnerabilitățile structurale pe termen lung ale Libanului, care includ o infrastructură de slabă calitate – un sector al energiei electrice disfuncțional, deficitul de aprovizionare cu apă și gestionarea inadecvată a deșeurilor solide și a apelor uzate -, precum și o gestionare deficitară a finanțelor publice, dezechilibre macroeconomice mari și deteriorarea indicatorilor sociali.

Imediat după explozie, Grupul Băncii Mondiale, în cooperare cu Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Uniunea Europeană (UE), a lansat o evaluare rapidă a pagubelor și a nevoilor (RDNA) pentru a estima impactul exploziei asupra rezidenților, a activelor fizice, a infrastructurii și a furnizării de servicii. RDNA a urmat o „abordare la nivelul întregului Liban”, implicând autoritățile publice, instituțiile și organizațiile societății civile. În urma evaluării s-a constatat că valoarea pagubelor se situează între 3,8 și 4,6 miliarde de dolari, cu pierderi de fluxuri financiare de 2,9 și 3,5 miliarde de dolari. Impactul a fost deosebit de grav în sectoare-cheie vitale pentru creștere, inclusiv în sectorul financiar, al locuințelor, al turismului și al comerțului. Până la sfârșitul anului 2021, costurile de redresare și de reconstrucție se estimează că vor totaliza între 1,8 și 2,2 miliarde USD.

Pe baza recomandărilor din RDNA, în decembrie 2020, Grupul Băncii Mondiale, UE și ONU au lansat Cadrul de reformă, redresare și reconstrucție (3RF) pentru a răspunde nevoilor imediate și pe termen scurt ale Libanului. 3RF prezintă un cadru de acțiuni costat și prioritizat, necesar pentru a sprijini redresarea și reconstrucția în Liban. Scopul său este de a „reconstrui ” prin adoptarea unei abordări integrate axate pe redresarea centrată pe oameni și pe pregătirea terenului pentru reconstrucția pe termen mediu, precum și pe inițierea unor reforme structurale esențiale bazate pe principiile transparenței, incluziunii și responsabilității.

LFF își propune redresarea economică a  Libanului

Facilitatea de finanțare pentru Liban (LFF) a fost înființată în mod oficial la 18 decembrie 2020 pentru a impulsiona redresarea socio-economică imediată a populațiilor vulnerabile și a întreprinderilor afectate de explozie și pentru a sprijini Guvernul Libanului în catalizarea reformelor și pregătirea pentru redresarea și reconstrucția pe termen mediu. LFF oferă un mijloc important de punere în comun a resurselor de granturi și de consolidare a coerenței și a coordonării finanțării, în conformitate cu prioritățile 3RF. Acesta adoptă modalități flexibile de punere în aplicare și o monitorizare și supraveghere fiduciară puternică.

Construirea unui Liban mai bun necesită acțiuni rapide și decisive, în special în ceea ce privește reforma. Pe termen imediat, Libanul trebuie să adopte și să pună în aplicare o strategie de stabilitate macrofinanciară credibilă, cuprinzătoare și coordonată, într-un cadru macrofiscal pe termen mediu. Această strategie ar trebui să se bazeze pe: un program de restructurare a datoriei care să vizeze atingerea sustenabilității datoriei pe termen mediu;  o restructurare cuprinzătoare a sectorului financiar în vederea redobândirii solvabilității sectorului bancar; ( un nou cadru de politică monetară menit să recâștige încrederea în cursul de schimb și în stabilitatea acestuia;  o ajustare fiscală etapizată menită să recâștige încrederea în politica fiscală;  reforme de stimulare a creșterii; și o protecție socială sporită.

Pe termen mediu, Libanul trebuie să acorde prioritate construirii unor instituții mai bune, precum și unei bune guvernanțe și unui mediu de afaceri mai bun, alături de reconstrucția fizică. Cu toate acestea, având în vedere starea de insolvență a Libanului (suveranitate, sistem bancar) și lipsa unor rezerve valutare suficiente, ajutorul internațional și investițiile private vor fi esențiale pentru redresarea sa. Măsura și viteza de mobilizare a ajutorului și a investițiilor vor depinde de capacitatea autorităților și a parlamentului libanez de a acționa rapid în ceea ce privește reformele fiscale, financiare, sociale și de guvernanță atât de necesare. Fără acestea, redresarea și reconstrucția nu pot fi durabile, iar situația socială și economică va continua să se înrăutățească.

Previziuni pentru 2023

Unii analiști economici sunt de părere că economia Libanului va înregistra o creștere slabă de 2% în 2023, după ce a cunoscut o contracție de peste 50% de la sfârșitul anului 2018. Situația de criză  se va prelungi până în 2023, inflația rămânând ridicată, iar lira volatilă. Încrederea fragilă și slabă  a populației va menține consumul la un nivel minim, cheltuielile de consum îmbunătățindu-se doar minim. Consumul public rămâne la un nivel scăzut în 2023, deoarece presiunile fiscale limitează cheltuielile mari. Întreprinderile vor continua să fie supuse unor presiuni mari asupra marjelor lor, producția rămânând lentă din cauza consumului slab. În centrul acestui mediu tumultuos se află instabilitatea politică care se extinde până în 2023. FrontierView se așteaptă la o întârziere îndelungată a alegerii unui președinte, urmată de noi certuri privind formarea guvernului. Așteptați-vă la întârzieri ale reformelor, îndepărtând și mai mult un plan de salvare al FMI.

Sursa: Britanica