Ghidurile turistice spun că Omanul este singura țară țară din lume al cărui sol este compus în cea mai mare parte din crustă oceanică și roci care provin din mantaua Pământului. Resursele de minerale ale sultanatului sunt bogate, dar în buna parte încă neexploatate. Principalele resurse exploatate rămân petrolul, gazele naturale, cuprul și gipsul.
Economia Omanului este relativ diversificată, dar este dependentă de exporturile de petrol. Veniturile din petrol au susținut dezvoltarea spectaculoasă a sultanatului în ultimii 30 de ani și creșterea continuă a PIB-ului pe cap de locuitor.
Turismul este industria cu cea mai rapidă creștere din țară, iar alte surse de venit luate în calcul de guvern sunt industria producătoare și agricultura. Cu toate acestea, cele două sectoare reprezintă mai puțin de 1% din totalul exporturilor țării.
Principalele resurse naturale ale Omanului sunt reprezentate de hidrocarburi (petrol și gaze naturale) și minerale – crom, plumb, paladiu, cobalt, magneziu, platină, cupru, mangan, argint, aur, nichel, vanadiu și zinc.
Petrolul rămâne motorul dezvoltării țării
Petrolul alimentează economia Omanului și a contribuit la dezvoltarea spectaculoasă a țării din ultimii 30 de ani. Resursele de petrol de pe teritoriul sultanatului au fost descoperite pentru prima dată în 1964, în deșertul vestic de lângă Fahud, iar producția efectivă a început în 1967.
Producția de petrol este asigurată de Petroleum Development Oman (PDO), din care guvernul din Oman are o cotă de 60%. Royal Dutch Shell și Compagnie Francaise des Petroles (Total) și Partex dețin restul de 40%.
În 1976, Omanul producea 366.000 de barili de petrol pe zi. La sfârșitul anului 1980, resursele recuperabile au fost epuizate, ceea ce a dus la scăderea producției la 285.000 de barili pe zi. Între 1981 și 1986, prețurile petrolului au scăzut. Omanul a reușit să compenseze scăderea prețurilor prin creșterea producției de petrol la 600.000 de barili pe zi. Veniturile au scăzut dramatic, obligând la reducerea temporară a producției. La jumătatea anului 2000, nivelul producției a ajuns la 900.000 de barili pe zi și a rămas la această valoare până în prezent.
În comparație cu vecinii săi, Omanul nu dispune de resurse imense de petrol. Rezervele totale cofirmate de petrol ale Omanului totalizează aproximativ 5,5 miliarde de barili, ceea ce le situează pe locul 25 în lume. Geologia complexă a țării face ca explorarea și producția de petrol să fie o provocare costisitoare.
A 28-a rezervă de gaze naturale din lume
Rezervele de gaze naturale din Oman sunt estimate la 849,5 miliarde de metri cubi. La acest volum, Omanul deține cea de a 28-a rezervă ca mărime din lume.
În 2008, producția anuală de gaze naturale a fost de 24 de miliarde de metri cubi. Toate infrastructurile și proiectele de petrol și gaze naturale din Oman sunt gestionate de Ministerul Petrolului și Gazelor. Rezervele de gaze naturale furnizează combustibil pentru generarea de energie și desalinizare.
În 2000, a fost inaugurată uzina de procesare a GNL din Oman, în Sur. Uzina produce 6,6 milioane de tone/an.
Depozitele de minerale sunt încă neexploatate
Resursele minerale ale Omanului sunt aluminiu, cromită, dolomită, argilă, cuarț, zinc, cupru, sare, silice, gips, calcar, aur, fier și oțel, fier de calitate inferioară și ciment.
Resursele Sultanatului sunt încă relativ neexploatate, în ciuda diverselor proiecte de exploatare minieră și a carierelor care au fost deschise în țară. Munții din Oman conțin depozite de ofiolite – roci eruptive care apar ca rezultat al activității de scufundare și de oscilații a magmei – încă intacte și expuse, deși sunt resurse bogate de crom, plumb, paladiu, cobalt, magneziu, platină, cupru, mangan, argint, aur, nichel, vanadiu și zinc.
Potențialul industriei miniere din Oman a atras interes atât din partea operatorilor locali, cât și a celor străini. În 2014, guvernul sultanatului a înființat Autoritatea publică pentru minerit, iar în 2016, a fost înființată Mining Development Oman, organisme reglementează industria minieră din țară.
Cuprul, o resursă exploatată de mii de ani
În Oman, mineritul cuprului se desfășoară de mii de ani. Principalele rezerve de cupru se află în zona Sohar de pe coasta Al Batinah. Prelucrarea minereului la complexul Sohar a început în 1983.
Operațiunile miniere de exploatare a cuprului din Oman sunt efectuate de către Compania Minieră din Oman, care este deținută integral de guvern, iar principalii săi clienți sunt din Orientul Îndepărtat, cele mai mari piețe fiind Taiwan, Japonia și Coreea de Sud.
Compania minieră din Oman, împreună cu Mawarid Resources, au exploatat până la 35 de milioane de tone de cupru din zonele Sohar și Shinas. Și alte companii internaționale, precum Alara Resources, cu sediul în Australia, și-au arătat interesul pentru exploatarea cuprului în Oman.
Rezerve importante de crom
Mineritul și exportul de crom în Sultanatul Oman a început la începutul anilor 1980, țara deținând resurse de aproximativ 30 de milioane de tone metrice.
În 1991, guvernul din Oman a înființat compania Oman Chromite Company. Din cauza penuriei mondiale de ferocrom în producția de oțel inoxidabil și a cererii în creștere din partea Chinei, Omanul a început să aibă exporturi în creștere de crom de calitate metalurgică în ultimii ani.
Cel mai mare exportator mondial de gips
Conoform estimărilor, Sultanatul Oman este cel mai mare exportator de gips din lume, resursele sale interne fiind estimate la un miliard de tone.
Calcarul exploatat în zonele de nord și de sud ale țării alimentează fabricile Oman Cement Company din Raysut Cement Corporation și din zona industrială Rusalyl.
Sondajele au arătat că mai există numeroase depozite de minereuri metalice situate în Al Jabal al Akhdar și în zona Sayh Hatat. De asemenea, în Oman sunt prezente numeroase depozite de metale industriale, cum ar fi zinc, argint, nichel, mangan, plumb, minereu de fier, azbest și cărbune. Regiunile Hawshi Huqf, Jalan și Dhofar au depozite substanțiale de zinc și plumb. Regiunea Al Kamil este cunoscută ca având rezerve de cărbune. Rezervele totale de cărbune ale sultanatului sunt estimate la 122 de milioane de tone, conform datelor World Atlas.
