Totul despre economia Regatului Unit! Țara europeană riscă să intre în recesiune

Cândva un imperiu cu o putere globală de neimaginat, Regatul Unit din zilele noastre a devenit o putere a economiei mondiale și o aliată importantă a NATO. Economia Regatului Unit este una dintre cele mai puternice în rândul țărilor Europei, a doua după Germania.  

Regatul Unit este a șasea economie mondială ca mărime. După o contracție severă de -9,3 % în 2020 din cauza pandemiei COVID-19, creșterea PIB-ului britanic a revenit la 7,4 % în 2021, înainte de a încetini la 3,6 % în 2022, pe fondul persistenței deficitului de aprovizionare și al creșterii inflației (FMI). FMI preconizează că creșterea PIB-ului se va reduce în continuare la 0,3% în 2023 și la 0,6% în 2024. Proiecțiile OCDE sunt și mai pesimiste, cu o contracție economică preconizată de 0,4% în 2023 și o revenire la o rată de creștere pozitivă de 0,2% în 2024.  

Pe lângă perturbările comerciale legate de Brexit, este probabil ca Regatul Unit să continue să fie afectat de constrângeri semnificative la nivelul ofertei și de lipsa acută de forță de muncă, exacerbate de războiul din Ucraina. Investițiile în întreprinderi vor rămâne scăzute din cauza costului mai ridicat al capitalului și a incertitudinii persistente (OCDE). 

Economia Regatului Unit și-a revenit puternic în urma pandemiei COVID-19, datorită măsurilor de sprijin de urgență și a unei distribuiri rapide a vaccinurilor. Cu toate acestea, această revenire a fost însoțită de penurie de ofertă și de forță de muncă, ca urmare a creșterii cererii pe piața mondială și a creșterii costurilor de transport maritim (OCDE).  

Efectul războiului asupra economiei Regatului Unit 

În 2022, redresarea economică a fost împiedicată și mai mult de consecințele războiului din Ucraina. Alimentată de creșterea prețurilor la energie, inflația a urcat vertiginos la 9,1% în 2022, de la 2,6% în 2021, și se așteaptă să rămână la acest nivel în 2023 (9%), înainte de a scădea la 3,7% în 2024 (FMI). Țara a adoptat mai multe măsuri de sprijin pentru a ajuta gospodăriile și întreprinderile să facă față creșterii prețurilor la energie, printre care garanția prețurilor la energie și schema de reducere a facturilor la energie.  

Banca Angliei a reacționat la creșterea inflației prin înăsprirea politicii monetare, majorând de mai multe ori rata dobânzii de politică monetară și începând să vândă obligațiuni de stat. După ce a urcat vertiginos la -12,8% din PIB în 2020, în contextul scăderii veniturilor și al creșterii costurilor măsurilor de urgență, deficitul bugetar s-a redus la -4,3% din PIB în 2022 (FMI). Se preconizează că acesta va continua să scadă la -2,3% PIB în 2023 și la -1,5% PIB în 2024, prin creșterea veniturilor (FMI).  

Ponderea datoriei în PIB a scăzut de la un nivel ridicat de 102,6% în 2020 la 87% în 2022 și se preconizează că se va reduce în continuare la 79,9% în 2023 76,7% în 2024 (FMI). Combaterea inflației este prioritară, pe lângă abordarea provocărilor structurale de lungă durată, cum ar fi creșterea scăzută a productivității, inegalitățile mari de șanse și atingerea neutralității emisiilor de dioxid de carbon, cu ajutorul „Planului pentru creștere” și al agendei de dezvoltare a economiei Regatului Unit (OCDE). 

Măsurile luate de guvern pentru a sprijini angajații și persoanele care desfășoară activități independente au contribuit la limitarea creșterii ratei șomajului, care a scăzut la o valoare estimată de 3,8% în 2022 (de la 4,5% în 2021). Se așteaptă ca rata șomajului să crească din nou la 4,8% în 2023 și la 5% în 2024, din cauza cererii mai slabe (FMI).  

PIB-ul pe cap de locuitor (PPP) al țării a fost estimat la 49.675 de dolari în 2021 de către Banca Mondială, dar performanța macroeconomică relativ solidă a Regatului Unit ascunde slăbiciuni și situații de inegalitate. Astfel, așa cum a subliniat FMI, consolidarea capitalului uman este o prioritate-cheie. Eforturile guvernului de a investi în infrastructură, de a crește oferta de locuințe și de a spori participarea femeilor pe piața muncii vor contribui, de asemenea, la susținerea unei creșteri mai durabile și mai favorabile incluziunii. 

Principalele sectoare industriale din economia Regatului Unit 

Sectorul agricol reprezintă 0,7% din PIB-ul Regatului Unit, dar este foarte productiv, țara reușind să producă suficient pentru a satisface aproximativ 60% din cererea de alimente în rândul populației sale. Sectorul primar angajează 1% din populația activă (Banca Mondială, ultimele date disponibile). Principalele culturi produse în Regatul Unit sunt cartofii, sfecla, grâul și orzul.  

Creșterea animalelor (în special ovine și bovine) rămâne o activitate agricolă majoră. Sectorul pescuitului este, de asemenea, bine dezvoltat, dar suferă în prezent din cauza epuizării volumului de pește în zonele tradiționale de pescuit (subiectul a fost unul dintre aspectele cheie ale acordului comercial încheiat cu UE, care prevede că Regatul Unit va avea dreptul de a exclude complet navele UE după 2026). Potrivit celor mai recente date ale Oficiului Național de Statistică (ONS), suprafața agricolă utilizată se ridică la 8,9 milioane de hectare în 2022. Venitul total opținut din agricultură în 2021 pentru economia Regatului Unit a fost de 5.998 de milioane de lire sterline, +14% de la an la an (ONS, ultimele date disponibile). 

Regatul Unit este una dintre cele mai mari țări producătoare din lume, cu industrii aerospațiale civile și militare și farmaceutice deosebit de importante și care dispune de resurse minerale considerabile. Cândva al zecelea mare producător de petrol din lume, cu rezerve uriașe de gaze naturale, producția sa se află într-un declin rapid. Cu toate acestea, grupuri precum British Petroleum (BP) continuă să se numere printre liderii mondiali din industria petrolieră.  

Sectorul industrial, care reprezintă 17,5% din PIB și angajează 18% din populația activă, nu este foarte competitiv, în special din cauza productivității scăzute. Printre principalele sectoare se numără mașinile-unelte, echipamentele de transport și produsele chimice. Printre sectoarele cu un potențial puternic se numără tehnologiile informației și comunicațiilor, biotehnologiile, aviația, energiile regenerabile și apărarea. În 2021, sectorul manufacturier a reprezentat 9,8% din producția totală a economiei Regatului Unit (ONS). Pentru cele trei luni până în noiembrie 2022, producția din sectorul manufacturier a scăzut cu 6,2% față de aceeași perioadă a anului precedent (Parlamentul britanic). 

În pofida Brexitului, Londra rămâne cel mai mare centru financiar din țările Europei, la egalitate cu New York, și găzduiește, de asemenea, sediile centrale ale multor multinaționale. Sectorul bancar a fost foarte dinamic, la fel ca și sectorul turismului, care generează aproximativ 10% din PIB. În cele trei luni până în noiembrie 2022, producția din sectorul serviciilor a crescut cu 1,4% față de cele trei luni până în noiembrie 2021 (Parlamentul britanic). În Regatul Unit există peste 370 de instituții financiare monetare, iar puțin sub jumătate din bilanțul sectorului este deținut în GBP, mai puțin de o cincime în EUR și mai puțin de o treime în alte monede (Federația Bancară Europeană). 

Sectorul manufacturier în ansamblul său a continuat să se reducă atât în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, cât și contribuția sa (aproximativ o cincime la începutul secolului XXI) la PIB. Declinul din industria prelucrătoare a explicat în mare măsură creșterea rapidă a șomajului la începutul anilor 1980. Cu toate acestea, odată cu revenirea creșterii economice, s-a înregistrat o mare îmbunătățire a productivității și a profiturilor în industria prelucrătoare britanică. 

În ceea ce privește importanța lor relativă în PIB, cele mai importante industrii prelucrătoare sunt: inginerie; produse alimentare, băuturi (inclusiv băuturi alcoolice) și tutun; produse chimice; hârtie, tipărituri și edituri; metale și minerale; textile, îmbrăcăminte, încălțăminte și piele. Sectoarele cu cea mai rapidă creștere economică au fost industria chimică și ingineria electrică.  

Evoluția locuințelor și a construcțiilor pe plan economic 

Construcțiile din Marea Britanie au stagnat în anii ’90 din cauza scăderii prețurilor și a cererii de locuințe noi și din cauza reducerii investițiilor guvernamentale în infrastructură în prima jumătate a deceniului. Aproximativ jumătate din forța de muncă din construcții este reprezentată de lucrători independenți. Mai mult de jumătate din totalul lucrărilor de construcții se referă la proiecte noi, iar restul la reparații și întreținere.  

A existat o trecere accentuată de la locuințele finanțate și deținute de autoritățile publice la cele private. De asemenea, au fost depuse eforturi considerabile pentru a încuraja chiriașii locuințelor închiriate din proprietatea publică să devină proprietari-ocupanți, ceea ce a dus la creșterea considerabilă a proporției de locuințe ocupate de proprietari de la începutul anilor 1970. Oferta de locuințe închiriate în regim privat a devenit mai redusă din cauza controlului legal al chiriilor care a descurajat construcțiile noi, dar schimbările din anii 1980, atât în climatul economic, cât și în politica oficială, au început să stimuleze oferta.  

Prețul mediu al unei locuințe noi, în special în Londra și în sud-est, a continuat, în general, să crească mai rapid decât rata inflației, deși prețurile au fluctuat considerabil. La rândul său, prețul în creștere al locuințelor noi a creat o presiune considerabilă asupra terenurilor disponibile pentru locuințe, care au fost controlate relativ strict. Și în acest caz, politica publică s-a schimbat în favoarea unei mai mari permisivități. 

Restul construcțiilor sunt reprezentate de construcții industriale și comerciale private și de proiecte publice. În anii ’80 și ’90, Regatul Unit a demarat o serie de proiecte majore de infrastructură, printre care tunelul Canalului Mânecii dintre Marea Britanie și Franța, reconstrucția unor mari părți din zona tradițională a Docklands din Londra ca nou centru comercial și extinderea sistemului feroviar și a metroului londonez. 

Sursă: Santander