Totul despre politica, populația și economia din San Marino! Una dintre țările Europei cu mai multe mașini decât locuitori

San Marino este a treia cea mai mică țară din Europa din punct de vedere al dimensiunii, după Vatican și Monaco, cu doar 61 de kilometri pătrați. În plus, toate aceste trei state se află în Pensinsula Italică, așa-numite enclave, state în interiorul altor state. În ciuda dimensiunilor sale, economia din San Marino este una prosperă și rezistentă.

San Marino este aceea mică republică situată pe pantele muntelui Titano, în partea adriatică a Italiei centrale, între regiunile Emilia-Romagna și Marche. În ciuda acestor impedimente, economia din San Marino este una prosperă Țara este înconjurată din toate părțile de Republica Italiană, iar până în anul 1968, când a avut loc declarația de independență a Nauru, o țară din Oceania, San Marino era și cea mai mică republică din lume. Deși pe teritoriul acestui stat există urme ale prezenței umane atât din perioada preistorie, cât și din epoca romană, se știe cu certitudine că Muntele Titano și versanții săi au fost populați abia după sosirea Sfântului Marinus (în jurul anului 300 d.H.), de unde provine și numele de astăzi al țării, și a urmașilor săi.

Cetățenii și economia din San Marino

La ultimul recensământ al populației din anul 2021, în San Marino locuiau 33,7 mii de oameni. Cetățenii din acest stat, care se mai numesc și sammarinesi, nu sunt foarte răspândiți, căci doar cei care au domiciliul în capitală, în orașul San Marino, reprezintă mai mult de patru cincimi din populația țării. În plus, acestora li se adaugă și numeroși cetățeni italieni, cea mai mare minoritate din țară.

Pe lângă cei 33,7 mii de locuitori, mii de sammarinesi locuiesc în străinătate, în afara țării. Aceștia au un domiciliu în principal în Italia, dar și în Statele Unite ale Americii, în Franța, dar și în Argentina. Aproape 90% dintre cetățenii din San Marino sunt de religie romano-catolică, deși nu există o religie oficială a statului. În schimb, limba oficială este italiana, iar un dialect foarte răspândit în San Marino a fost definit de către istorici și lingviști ca fiind cel celto-galic, asemănător cu dialectele piemonteze și lombarde, precum și cu cel din Romagna.

Pe partea economică, deoarece exploatarea carierelor, care a durat secole la rând, a epuizat resursele de piatră din Muntele Titano. Astfel, s-a a pus capăt acestei îndeletniciri, iar meseria de miner nu mai există în San Marino. Oamenii depindeau foarte mult de acest lucru pentru că oferă numeroase locuri de muncă. La momentul actual, teritoriul acestei țări este acum lipsit complet de resurse minerale.

Relația dintre San Marino și Italia

Relația dintre San Marino și Italia, singurul său vecin, este lipsită de conflicte. Cele două state sunt parteneri economici, energetici și comerciali. Pentru că San Marino nu produce absolut deloc energie electrică, toate resursele folosite în industrie și de către cetățeni sunt transferate prin intermediul rețelei electrice din Italia.

Principalele domenii de activitate care aduc bani către bugetul de stat sunt industria, turismul, comerțul, agricultura și meșteșugurile. Printre produsele manufacturate se numără electronicele și electrocasnicele, vopsele, produse cosmetice, ceramică, bijuterii și îmbrăcăminte. Articolele din ceramică și din fier forjat, precum și mobilierul modern, se numără și acestea printre produsele artizanale tradiționale din San Marino. De asemenea, tipărirea fină, în special a timbrelor poștale, este o sursă consistentă de venituri pentru foarte mulți cetățeni. În plus, sectorul bancar reprezintă și acesta o industrie vitală. La momentul de față, moneda oficială din San Marino este euro, asta după ce, în anul 2002, s-a hotărât trecerea către moneda europeană de la lira italiană.

Moneda euro în San Marino

San Marino este o țară prosperă și, deși nu este membră a Uniunii Europene, i se permite să utilizeze euro ca monedă, în urma unui acord cu Consiliul Uniunii Europene. În plus, acestui stat i se acordă dreptul de a utiliza propriile desene pe bancnote. Numărul mic de monede euro samarineze, ca și în cazul lirei italiene, prezintă interes în primul rând pentru colecționarii de monede.

Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor și nivelul de trai din San Marino sunt comparabile cu cele din Italia. Printre industriile cheie se numără sectorul bancar, electronica și domeniul producției de ceramică. Principalele produse agricole sunt vinul și produsele lactate. San Marino importă în principal produse de bază din Italia.

Timbrele poștale din San Marino sunt foarte populare în ceea ce privește colecționarii din țările europei. care sunt valabile pentru corespondența expediată în țară, sunt vândute în principal filateliștilor (colecționar de timbre și mărci poștale) și reprezintă o sursă importantă de venit pentru cetățenii din San Marino nu mai este membru al Cooperării Micilor Administrații Poștale Europene.

În San Marino se înregistrează cea mai mare rată de posesie de mașini din lume, fiind una dintre cele două țări cu mai multe vehicule decât oameni, alături de Andorra.

Turismul din San Marino

Industria turismului din San Marino este sectorul cu cea mai mare expansiune din acest stat și are o contribuție majoră în ceea ce privește veniturile locuitorilor. Pe lângă turismul de tip tradițional, bazat pe excursii și sejururi, există un turism de tip convențional, bazat acum pe facilități hoteliere moderne. În plus, și turism rezidențial este unul foarte căutat în San Marino. În ciuda dimensiunilor sale, țara se mândrește cu sute de magazine și buticuri, centre comerciale (Atlante și Azzurro) și outlet-uri (San Marino Factory Outlet și Queen Outlet) cu o gamă largă de produse electronice și îmbrăcăminte pentru bărbați, femei și copii. Iar taxele sunt mult mai mici decât în Italia.

În ultimii ani, turismul din San Marino a crescut cu un procent de până la 5,6%, iar cei mai mulți vizitatori care ajung din San Marino provin din Italia. Impactul economic al turismului în San Marino este vizibil prin creșterea semnificativă a infrastructurii care se pretează la turismul comercial. În cadrul industriei turismului, un număr înregistrat de 700 de persoane sunt angajate în serviciile de cazare pentru hoteluri, în timp ce agențiile de turism și serviciile de rezervare au aproximativ 100 de persoane angajate.

Agricultura și economia din San Marino

Agricultura, deși nu mai reprezintă principala resursă economică a San Marino în această perioadă, rămâne o activitate vitală. Se pune foarte mare accent pe culturile de grâu, pe plantațiile de strugurii și orz, care sunt cele mai populare. Lactatele și creșterea animalelor sunt, de asemenea, importante pentru economia din San Marino. Aproximativ trei pătrimi din terenuri sunt destinate cultivării permanente. Aproximativ 17% din terenul țării este arabil, iar unele dintre produsele agricole produse de pe aceste terenuri includ strugurii, grâul, porumbul, măslinele, creșterea de bovine și de porcine. Principalele exporturi din sectorul agricol includ vinul și brânza. Pădurile acoperă, de asemenea, o parte semnificativă a teritoriului.

Timp de secole întregi, populația din San Marino a fost dependentă de exploatarea carierelor, o practică moștenită de la fondatorul Sfântul Marinus, care era zidar de meserie. Cu toate acestea, această meserie și-a pierdut din importanță în ultimii ani din cauza epuizării calcarului și a apariției unor activități economice mai competitive. Țara este în continuare cunoscută pentru calcarul său de înaltă calitate, pavelele cu finisaj și plăcile care sunt ideale pentru aplicații exterioare și interioare.

În ceea ce privește economia mondială, statul San Marino este descris ca fiind o republică „însorită”, în principal datorită reliefului montan și a priveliștii de la cele Trei Turnuri din San Marino, dar și a climei favorabile, mediteraneene. Pe lângă peisajul muntos, țara găzduiește și un sistem unic de grote de peșteri. Turiștii aventuroși au posibilitatea de a experimenta ceea ce are de oferit națiunea în activități precum drumețiile. Veniturile generate de turism sunt vitale pentru economia națiunii.

Politica din San Marino

Constituția din San Marino este una extrem de important, mai ales că își are originea tocmai în Statutul din anul 1600, act ce prevedea o formă de guvernare parlamentară. În San Marino, Parlamentul poartă numele de Marele Consiliu General și este format din 60 de membri. Aceștia din urmă ajung în aceste funcții după ce sunt aleși o dată la cinci ani prin alegeri parlamentare. Vârsta minimă la care un cetățean poate vota în San Marino este de 18 ani.

Marele Consiliu General, cu sediul în orașul San Marino, are puteri legislative și administrative și, la fiecare șase luni, numește cei doi căpitani regenți (capitani reggenti, în limba italiană), cei doi lideri ai instituției. Aceștia își exercită mandatul pentru perioada respectivă de jumătate de an și nu mai pot fi aleși din nou decât după trei ani.

Astfel, Marele Consiliu General este condus de către cei doi căpitani regenți. Cei doi au, separat, responsabilitatea de șef de stat și șef al administrației. În ceea ce privește puterea executivă, aceasta îi revine Congresului de Stat, adică un consiliu de miniștri care este compus dintr-un număr de 10 membri, aleși de către membrii Marelui Consiliu General, căci aceștia provin din rândul membrilor acestuia. Fiecare membru din Congres este însărcinat cu un departament ministerial.

Cum ajută statul cetățenii din San Marino

Programele sociale pentru cetățenii din San Marino sunt foarte extinse. Autoritățile din această țară încearcă pe cât posibil să țină sub control problema șomajului. Se încearcă să se ofere numeroase locuri de muncă celor care nu-și găsesc de lucru în cadrul întreprinderilor private, să fie integrați mai ușor. În plus, tot în ajutorul populației, Toți cetățenii care plătesc contribuții la asigurările sociale beneficiază de asistență medicală gratuită, completă și de înaltă calitate. Este inclusă în acest pachet și asistență în caz de boală, pe urma unui accident, dar și cea pentru persoanele vârstnice. Statul mai oferă, de asemenea, și alocația pentru copiii până în 18 ani, dar aceasta se poate prelungi dacă urmează studiile liceale.

Statul mai ajută cetățenii în ceea ce ajută achiziționarea de locuințe prin intermediul programelor sale extinse de construcții. Educația ăn San Marino este gratuită și obligatorie până la vârsta de 16 ani prin lege. Universitatea din orașul San Marino a fost înființată abia în anul 1985.

În ceea ce privește infrastructura, în San Marino se află o rețea de drumuri ce leagă acest stat de regiunile învecinate din Italia. Pentru transport, există numeroase servicii de autocare ce leagă orașul San Marino de regiunea Rimini, din Italia, și, în timpul verii, direct de coasta  Mării Adriatice. În San Marino nu există aeroport, iar turiștii ce vor să ajungă în acest stat trebuie mai întâi să ajungă la Aeroportul Internațional Federico Fellini din Rimini. De asemenea, în San Marino nu există căi ferate, dar în capitală se poate ajunge din orașul Borgo Maggiore cu ajutorul unei telecabine.

Cele mai importante orașe din San Marino

Borgo Maggiore

Orașul Borgo Maggiore este situat în partea de nord-est față de orașul-capitală San Marino, pe versanții Monte Titano, la o altitudine de 520 de metri deasupra nivelului mării. Acest oraș este considerat mai mult o suburbie a orașului San Marino și are majoritatea locuitorilor lucrează în capitală. Borgo Maggiore este, în schimb, principalul oraș-piață al republicii și este, de asemenea, sediul consulatului italian.

Din punct de vedere istoric, acesta a fost în trecut încorporat în orașul San Marino, dar, ulterior, acesta a devenit un oraș separat, statut pe care îl deține și astăzi. Orașul Borgo Maggiore este legat de capitală prin funicular (un mijloc de transport aerian alcătuit din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe mai mulți stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri, dar și cărucioarele cu materiale), dar și de un drum ce pornește din Rimini și trece prin oraș, ajungând în capitală. De asemenea, pe timpul verii, se pun la dispoziție și câteva elicoptere pentru transport.

Serravalle

Serravalle este este un oraș în partea de nord-est a Republicii San Marino. Acesta este situat pe malurile pârâului Ausa, la o altitudine de 148 de metri deasupra nivelului mării. Serravalle este centrul manufacturier al republicii, iar aici, o foarte mare importanță au industriile care produc produse textile, ceramică și metalurgie. Serravalle a fost transferat către republica San Marino în anul anul 1463 de către Papa Pius al II-lea.

Acest „transfer” a avut loc drept ajutor acordat pentru San Marino pentru a rezista forței armate lui Sigismondo Pandolfo Malatesta, numit și „tiranul din Rimini”, care a luat parte la toate războaiele din Italia din perioada Renașterii, din anul 1433 până în anul 1464. Castelul familiei Malatesta, care a condus Rimini în Evul Mediu, se află încă în Serravalle. O autostradă leagă Serravalle de Rimini și de orașul San Marino, capitala republicii.

San Marino

Orașul San Marino, capitala statului-republică San Marino este situat aproape de centrul țării și este așezat la înălțime, chiar pe versanții vestici ai Muntelui Titano. În anul 2008, muntele și centrul istoric al orașului au fost desemnate împreună ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.

Potrivit tradiției, țara San Marino a fost fondată la începutul secolului al IV-lea d.Hr. de către Sfântul Marinus, un creștin care a fugit din orașul Rimini pentru a scăpa de persecuțiile religioase. La scurt timp după sosirea sa, a fost înființat orașul San Marino. O rețea de ziduri de piatră a fost construită în timpul Evului Mediu pentru a îngrădi o mare parte din oraș, iar un trio de fortărețe intimidante, numite Guaita, Cesta și Montale, au fost ridicate pe cele trei vârfuri ale muntelui Titano.

Biserica San Francesco (în prezent un muzeu) a fost construită în perioada acestei rivalități și rămâne unul dintre cele mai importante situri istorice ale orașului. Deși influența familiei Montefeltro s-a stins la începutul secolului al XVI-lea, San Marino și-a păstrat statutul de oraș-stat independent. De-a lungul secolelor următoare, orașul a rezistat ambițiilor Borgia, visurilor imperiale ale lui Napoleon și unei scurte ocupații a armatei germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Palazzo Pubblico, sediul guvernului țării, a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost supus unor ample lucrări de renovare care s-au încheiat în 1996. În orașul San Marino se desfășoară puține activități industriale. Principala sa activitate economică este turismul. În timpul sezonului aglomerat, vizitatorii sunt adesea mai numeroși decât rezidenții. Muzeul de Stat din San Marino, fondat la sfârșitul secolului al XIX-lea, găzduiește o colecție de artă și antichități, iar biblioteca națională adăpostește o colecție extinsă de cărți și periodice moderne, precum și un sortiment de documente și manuscrise rare.

Universitatea Republicii San Marino a fost înființată în oraș în 1985. Autobuzele leagă orașul de Rimini, iar mulți vizitatori călătoresc spre oraș cu telecabina din Borgo Maggiore. Mașinile sunt interzise în mare parte din centrul istoric al orașului.

Importanța fotbalului din San Marino

În una dintre cele mai mici națiuni din Europa din punct de vedere demografic, San Marino, Asociația de Fotbal (FSGC) continuă să aibă aspirații mari, iar echipa națională reprezintă foarte mult pentru mândria populației. Locuitorii din acest stat sunt foarte mari admiratori ai acestui sport și își susțin extrem de mult sportivii.

Primul plan strategic de stat al asociației, care se desfășoară în perioada 2021-2024, a alocat cinci domenii cheie de dezvoltare: (a) Creșterea în clasamentul FIFA al echipei naționale din San Marino, (2) Creșterea nivelului de participare, în special în ceea ce privește femeile, arbitrii și antrenorii, (3) Ajutarea în dezvoltarea cluburilor locale, (4) Dezvoltarea fotbalului feminin, (5) Îmbunătățirea infrastructurii fotbalistice naționale.

Participând cu entuziasm la proiectele de dezvoltare ale FIFA și UEFA, FSGC a contribuit la dezvoltarea fotbalului feminin prin organizarea de tabere de pregătire și școli de vară, prin colaborarea cu școlile și alte instituții naționale și prin formarea de antrenori și arbitri.