Ca toate regiunile istorice românești, și Banatul este plin de obiceiuri, dintre care o bună parte ilustrează foarte bine specificul multiethnic al zonei.
Aici, mai toate familiile românilor serbează Crăciunul de două ori. Odată cel românesc, în decembrie, apoi cel sârbesc, în ianuarie. Decalarea intervine din faptul că noi mergem pe calendarul gregorian, iar vecinii noștri pec el iulian.
Ignat, colinde, Viflaim
Și în Banat, sărbătorile de iarnă pornesc odată cu ziua de Ignat, când are loc sacrificarea porcului, un ritual de sorginte păgână, evident.
Colindatului din casă în casă este prezent și aici. Colindătorii au în frunte un vătaf şi merg cu „Steaua”, simbol al celei care i-a călăuzit pe cei trei magi către Naşterea pruncului Iisus.
Ei sunt răsplătiţi cu mere, nuci, covrigi, ca peste tot. „Viflaimul” sau „Irozii” este un alt obicei: o piesă de teatru popular în care Iosif, Maria, regele Irod şi alte personaje biblice vestesc Naşterea lui Iisus.
Înaintea colindătorilor se aruncă boabe de grâu şi porumb, cee ace va aduce o recoltă bogată în anul ce vine iar dacă vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. În alte sate, astfel de boabe se ascund sub faţa de masă pe care se aşează bucatele pentru masa de Crăciun. După masa, ele se dau apoi animalelor, pentru a avea în casă linişte şi belşug.
Cutume catolice
Catolicii din Banat aşteaptă Naşterea lui Iisus cu Adventul, care durează patru săptămâni. Acum se o cunună din crenguţe de brad împletite cu panglici şi decorată cu nuci şi conuri poleite, pe care se aşează patru lumânări – simbol al luminii aduse de Iisus pe pământ. Lumânările se aprind pe rând, în fiecare duminică din luna de Avent, până în seara de Ajun.
În prima zi a Adventului, se rupe o crenguţă de pom care e sfinţită de Bobotează, iar apoi e pusă în grajd pentru a proteja animalele. S
La sârbi, cea mai spectaculoasă tradiţie este Badnjakului, când se dă foc unui trunchi de stejar tânăr care simbolizează intrarea Mântuitorului în lume şi căldura iubirii sale.
