Sărbătoarea de Anul Nou la români este marcată de o mulțime de tradiţii generale şi de obiceiuri locale, care încă își păstrează spiritul și farmecul şi în zilele noastre. Astfel, în multe zone din țara noastră, oamenii continuă să „joace” nestingheriți pluguşorul, sorcova, buhaiul, vasilca, jocurile mimice cu măşti de animale sau personaje ţărăneşti, Vergelul, Capra, Ursul, Căiuţii, Cerbul, Berea, Ţurca, Brezaia sau Calendarul de ceapă.
Toate aceste tradiții sunt de întâlnite sub formă de joc în mediul rural. Însă, cele mai multe sunt regăsite în Moldova. Aici, cete de feciori „joacă” în costumaţii din cele mai variate în ritmul fluierăturilor, strigăturilor, sau al muzicii și colindă din casă în casă.
Mai jos sunt prezentate pe scurt cele mai importante tradiţii româneşti de Anul Nou.
Sorcova
Sorcova se numără printre cele mai des întâlnite obiceiuri de Anul Nou. Acesta este practicat cu predilecție de copii, care se adună în cete şi, în prima zi a anului, pleacă, mai ales pe la casele cunoscuţilor, scriu cei de la Radio România Cultural.
În sinea ei, Sorcova este o nuia îmbrăcată în hârtie colorată, tăiată şuviţe, împodobită uneori cu flori, tot din hârtie colorată şi ciucuri.
După ce are loc procesul de „sorcovire”, copiii sunt recompensaţi cu colaci, dulciuri şi bani.
Îngropatul Anului
Acesta este un ceremonial de înnoire simbolică a timpului, practicat în noaptea dintre ani. Astfel, potrivit tradiției, timpul se naşte anual, întinereşte, se maturizează, îmbătrâneşte şi moare, pentru a renaşte după încă 365 de zile. Astfel, teama, dezordinea şi haosul vor dispărea, iar în locul lor își va face apariția optimismul, veselia, ordinea şi echilibrul.
Vergelul
Vergelul nu este un obicei răspândit. Acesta este respectat în principal bejenarii ardeleni.
Potrivit tradiției, în noaptea de ajun se organiza pentru feciori şi fete, un ceremonial nocturn de aflare a ursitei şi norocului.
Astfel, se pregătea un vas mare cu apă (ciubar), nuiaua pentru „vergeluit”, precum şi un butoi cu băutură la o casă aleasă de oameni.
Ulterior, în noaptea din ajunul Anului Nou, la auzul unui semnal sonor, tinerii se adunau la casa stabilită, unde îşi aruncau pe masă câte un obiect personal. Înainte de a se întâmpla acest lucru, obiectele erau aruncate în vasul cu apa neîncepută iar vergelatorul, de obicei un bărbat care era ascuns sub un cearşaf, amesteca obiectele din vas, invocând divinitatea pentru a le dărui tinerilor noroc şi belşug.
Capra
Jocul Caprei reprezintă întruchiparea unui animal care a simbolizat personificarea prolificităţii zoologice şi fertilităţii telurice.
Capra este întruchipată de o mască sculptată în lemn, cu maxilarul inferior mobil pentru a fi tras cu o sfoară, pentru a clămpăni în timpul dansului. Această mască mai conţine două corniţe cu oglinzi, panglici multicolore, hurmuz şi flori şi este fixat într-un băţ-suport care se sprijină pe pământ.
Persoana care joacă capra este acoperita cu o ţesătură, scoarţă sau laicer, acoperită de năframe de mătase.
Ursul
Acesta este un joc ce are la bază cultul ursului. Jocul a fost moştenit de la geto-daci, care îl venerau ca pe un animal sacru.
Forma capului de urs este obținută din întinderea unei piei de viţel sau de miel peste o găleată metalică, De la gât în jos, corpul celui care se maschează este acoperit cu o blană de oaie sau cu un cojoc lung, întors pe dos.
Jocul este prezent mai ales în Bucovina. Potrivit tradiției, urşii, grupați în cete speciale de câte 10-15 personaje sau incluşi în grupurile complexe cu mai multe personaje, joacă la comanda ursarilor, tineri chipeşi, îmbrăcaţi în veşminte colorate, care dau ritmul jocului cu ajutorul unor ciururi (tobe).
Căluţii
Jocul calului are la bază cultul cailor practicat la solstiţiul de iarnă, la echinocţiul de primăvară precum şi la solstiţiul de vară. Acesta pornește de la întruchiparea plastică a unor simboluri mitice din tradiţia bucovineană.
De aceea, jocul este mai larg răspândit în Bucovina, mai ales în zonele Dolheşti, Zvoriştea, Zamostea, Hârtop şi Fântânele.
În cadrul jocului, tinerii aleşi pentru grupurile de căiuţi (căluți) trebuie să danseze foarte bine. Tradiția spune că jucătorii de căiuţi sunt echipaţi cu capete de cal, lucrate din lemn şi îmbrăcate în pânză roşie, albă sau neagră, la care se adaugă oglinzi, mirt sau panglici. Capul de cal este fixat într-un suport de lemn, care se acoperă cu un covor sau o bucată de pânză albă sau colorată, peste care se cos elemente decorative.
Cerbul
Cerbul semnifică, în mitologia populară românească, puritatea și dreptatea.
Tradiția spune că în jocul de cerb, masca este compusă dintr-un cap sculptat în lemn, cu un un maxilar mobil, în timp ce trupul este realizat dintr-un covor ornat cu năframe.
Jocul cerbului este asemănător cu cel al caprei. Acesta emană o mişcare exuberantă şi plină de vivacitate. Cerbul este înconjurat de moşnegi şi babe, de muzicieni şi dansatori, îmbrăcaţi în costume populare. Obiceiul cerbului are predominanţă tot în Bucovina.
Calendarul de ceapă
Calendarul de ceapă este un obicei provenit din zona Hunedoarei. Acesta este folosit pentru a anticipa cum va fi vremea în fiecare lună din anul care urmează.
De aceea, în noaptea de Anul Nou, oamenii desfăceau dintr-o ceapă 12 foi corespunzătoare, în ordine, lunilor anului viitor. Ulterior, în fiecare foaie se punea câte o jumătate de linguriţă de sare, iar mai apoi acestea sunt lăsate pe masă, până în dimineaţa Anului Nou.
Potrivit tradiției, în foile (lunile) în care sarea se topeşte toată, atunci vor avea loc ploi. În cazul în care sarea rămâne pe foaie, în respectivele luni va fi secetă.
