Republica Moldova dorește să introducă propria taxă pe carbon pentru a ține pasul cu legislația Uniunii Europene în domeniul climei, însă acest efort creează tensiuni cu regiunea separatistă Transnistria, susținută de Rusia, unde se află cea mai mare parte a industriei grele a țării. Măsura UE de ajustare a emisiilor de carbon la frontieră (CBAM), este o taxă menită să mențină competitivitatea companiilor din blocul comunitar, asigurându-se că și rivalii plătesc un preț pe carbon.
Aceasta vizează șase sectoare cu emisii mari de dioxid de carbon foarte expuse la comerțul internațional: aluminiu, ciment, fier și oțel, electricitate, hidrogen și îngrășăminte. Faza de tranziție a acestei inițiative va fi lansată în octombrie și va intra pe deplin în vigoare în 2026.
Probleme interne la nivelul Republicii Moldova
Aceasta este o problemă potențială mare pentru Republica Moldova și, în special, pentru Transnistria, care este un mare exportator de fier și oțel către UE. Un studiu realizat de Carnegie Europe a constatat că CBAM, măsura impusă de UE, „va duce cel mai probabil la șomaj și la reducerea salariilor” și ar putea pune în pericol până la 2% din locurile de muncă din Moldova. Taxa pe carbon la frontieră este legată de prețul permiselor în cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii, care este în prezent de aproximativ 90 de euro pe tonă. Țările din afara UE pot evita această taxă dacă au propriile sisteme de tarifare a emisiilor de dioxid de carbon, ceea ce Moldova intenționează să facă până în 2025.
Problema este că Moldova nu are nicio idee despre cum să se asigure că Transnistria, o regiune afectată de corupție și care nu recunoaște autoritatea guvernului, va pune în aplicare politici complexe, cum ar fi măsurarea, raportarea și verificarea emisiilor de carbon. „În primul rând, cum putem monitoriza o astfel de piață? Cum o verifici apoi și cum obții raportarea acestor emisii? Cum aplicăm un astfel de mecanism atât pe plan intern, dar și în Transnistria?” a declarat Carolina Novac, secretar de stat pentru energie din Moldova. Aproximativ 1.500 de soldați ruși sunt staționați în Transnistria, parte a unui conflict înghețat care datează de la căderea URSS. Regiunea găzduiește, de asemenea, mai multe uzine industriale din epoca sovietică, care generează peste jumătate din PIB-ul său prin exporturi.
Factorii de decizie politică de la Chișinău pot estima și monitoriza emisiile din regiune „într-o anumită măsură”, a declarat Péter Pozgai, expert în guvernanță la Comunitatea Energiei, o organizație care urmărește o mai bună integrare a vecinilor UE în politica energetică a blocului. Dar Moldova va avea dificultăți în a forța enclava să implementeze un sistem de tarifare a CO2, potrivit lui Igor Munteanu, un fost diplomat moldovean care a fost ambasador al țării în SUA și care acum conduce Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale din Chișinău. „Nu este fezabil să impunem nimic astăzi, deoarece Transnistria este un teritoriu ocupat”, a spus Munteanu.
Transnistria, lăsată în urmă
Dacă Moldova dorește să instituie un sistem de tarifare a emisiilor de carbon la timp pentru a se conforma CBAM, singura opțiune este să lase Transnistria în urmă, cel puțin pentru moment. Acest lucru ar duce la situația ciudată de a avea regiunea cu cele mai mari emisii de carbon din țară care rămâne în afara schemei, ceea ce ar submina orice efort de a stimula decarbonizarea acesteia. Pe termen lung, Transnistria va trebui să accepte să facă parte din sistemul de tarifare a emisiilor de carbon pentru a continua să vândă în UE, a declarat secretarul de stat pentru energie din Moldova. Dacă „vor dori să își exporte bunurile în UE, va trebui ca carbonul să se reflecte în produsele lor”, a spus Carolina Novac, conform Politico .
