Trecut, prezent și viitor. De la Sidex Galați la Liberty Galați, povestea celui mai mare combinat siderurgic din România

Combinatul siderurgic din Galați a fost perla industriei românești în perioada comunistă. În pofida dimensiunilor sale „monstruoase”, trecerea la economia de piață a provocat prăbușirea acestui mastodont industrial… În prezent, planurile Liberty Galați sunt mari: investitorii vor să parieze 1 miliard de euro pentru tranziția către oțelul verde, adică fără amprentă de carbon, în condițiile în care combinatul este unul dintre cei mai mari poluatori la nivel național.

Transformarea combinatului siderurgic din Galați este subiect de investigații politice și economice de zeci de ani, mai precis încă din primii ani ai tranziției către economia de piață. Uitându-ne în urmă putem vedea cum managementul prost și lipsa unor decizii concrete cu privire la implementarea unor mentalități de strategie de piață liberă au dus la prăbușirea combinatului în anii ’90. După revoluție, acționarii s-au mai schimbat între ei, însă până la momentul actual nu au existat planuri atât de mărețe pentru combinat. Care este povestea Sidex Galați?

Planul zero. Nașterea combinatului siderurgic Galați

Decizia de a construi combinatul a avut loc la cel de-al VIII-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român, din anul 1960, desfășurat în perioada 20 – 25 iunie. În cadrul congresului este adoptată hotărârea Comitetului Central al PMR și a Consiliului de Miniștri nr. 924 din 8 iulie 1960. Hotărârea decidea amplasarea geografică a combinatului și companiile de stat care aveau să-l construiască.

„Centrul siderurgic de la Galați – obiectiv principal pe viitorii 10 ani ai programului de perspectivă – va avea un rol de cea mai mare importanță în dezvoltarea tuturor ramurilor economiei la nivelul cerut de sarcinile desăvârșirii construcției socialismului. Construirea acestei grandioase lucrări, prevăzută în proiectul de Directive, a fost primită cu deosebită însuflețire de întregul nostru popor”, spunea Gheorghe Gheorghiu-Dej la congres.

În anul 1961, pe platoul Smârdan, situat în partea de vest a orașului Galați, erau demarate lucrările pentru construcție. Încă de la prima discuție pentru construirea acestui combinat s-a propus așezarea sa pe platoul de lângă orașul Galați datorită beneficiilor economice și sociale pe care le-ar fi adus: crearea unei industrii care să genereze locuri de muncă pentru locuitorii din regiune, dar și deschiderea pe Dunăre, pentru a facilita exporturile. Un alt argument a fost legat și de faptul că Gheorghe Gheorghiu-Dej era din Galați, în contextul în care, la congres, unii membri au propus construirea sa direct în Constanța, la Năvodari sau Mangalia.

Pentru construirea combinatului au fost angajați 12.000 de oameni, iar lucrările la Laminorul nr.1 au început în aprilie 1963. Cu toate acestea, Dej nu a apucat să vadă finalizarea combinatului siderurgic, panglica fiind tăiată de Ceaușescu pe data de 14 septembrie 1966. Și contextul politic al vremii respective este important pentru a înțelege dimensiunile combinatului: planul lui Hrușciov de a transforma România într-un stat preponderent agrar și scandalul generat de Planul Valev au pus pe repede înainte dezvoltarea combinatului.

La vremea respectivă era cel mai mare din sud-estul Europei, platforma siderurgică întinzându-se pe o suprafață de circa 1.600 de hectare, având un perimetru de aproape 45 de kilometri. Uitându-ne pe hartă, platforma este comparabilă cu dimensiunea orașului Galați în zilele noastre. La trei ani după inaugurarea primului laminor este finalizat întregul combinat. Zece ani mai târziu la Galați se fabrica 70% din producția națională de oțel, iar o bună parte din oraș a fost angajată sau a lucrat în industriile conexe generate de activitatea industrială a combinatului. Un studiu din anii 2000 constata că din 300.000 de locuitori ai orașului, 200.000 au avut un loc de muncă ce a avut legătură cu combinatul. Scopul său a fost însăși acesta: de a contribui la dezvoltarea economiei României și de a asigura o independență economică mai mare față de blocul sovietic.

Producția la laminorul Sebling începe în anul 1968, sursă foto Liberty Steel Group

Haosul de după Revoluție. Lipsa de viziune

Căderea combinatului a avut efecte devastatoare pentru economia din regiune. În anul 1975 România înregistra o producție de oțel la nivel național de 9,5 milioane de tone, cel mai bun an al industriei siderurgice fiind 1984, cu 14,4 milioane de tone de oțel produse. Cu toate acestea, cel mai bun an pentru producția de oțel a combinatului a fost 1989: 8,2 milioane de tone de oțel, 90% din producția națională de 9,05 milioane de tone.

În anii ’70 și ’80 combinatul înregistra peste 40.000 de angajați, uneori cu vârfuri de peste 50.000, iar cele mai mari probleme au început după revoluție. În anul 1990, în care statul a pierdut controlul asupra combinatului, numărul de angajați a crescut din nou spre 50.000, în contextul în care producția se făcea „pe stoc”. Adică nu exista un cumpărător pentru oțelul sau tabla românească, iar după căderea Cortinei de Fier, relațiile economice bilaterale au fost distruse.

Într-o economie de piață prima mișcare ar fi trebui să fie reorientarea producției către zone de interes la export. Cu toate acestea, producția pe stoc a dus la distrugerea rapidă a rentabilității combinatului: fără nicio vânzare angajații continuau să muncească și să primească salarii fără vreo reușită.

Practic vorbind, în timpul Guvernului Petre Roman, angajații combinatului sunt însărcinați peste noapte să facă rost de piețe destinate producției, fără a primi niciun ajutor din partea statului și a serviciilor care controlau comerțul extern în perioada comunistă. Se generalizează un haos administrativ care duce la încheierea unor contracte cu firme particulare, proaspăt răsărite în economia de piață, care se angajează în a găsi piețe pentru producția Sidex Galați, dar care mai mult adâncesc pierderile combinatului.

Directorii Sidex încep să vândă tabla sub prețul de producție pentru a putea plăti salariile angajaților, deoarece nu găseau cumpărători externi. Tabla era cumpărată după de diverși particulari care o vindeau mai departe, realizând profituri frumoase. Astfel de companii, care fac afaceri cu tabla produsă la combinatul din Galați și realizează profituri de zeci de milioane de euro anual, există și astăzi.

Pentru a ne da seama de dimensiunea eșecului tranziției la economia de piață pentru combinatul siderurgic din Galați, în decurs de doi ani de la revoluție producția națională ajunge la 3,1 milioane de tone de oțel, iar în anul 2000 se stabilizează la sub 3 milioane de tone.

Privatizarea Sidex Galați. Primii investitori străini

Tot în 2000 începe și procesul de privatizare al Sidex Galați care se finalizează un an mai târziu. La momentul privatizării combinatul înregistra pierderi de 1 milion de dolari pe zi, ajungând la datorii de 3 miliarde de dolari.

Primii investitori au fost LNM Holdings NV, care au cumpărat Sidex Galați de la statul român pentru 70 milioane de dolari. Tranzacția presupunea angajamente de investiții în valoare de 350 milioane de dolari.

Noii investitori au stabilizat din punct de vedere financiar combinatul. Producția de oțel ajunge la 3,7 milioane de tone în 2001 și până în 2005 trece de pragul de 5 milioane de tone. Peste 60% din producție mergea către export, în timp ce restul era valorificată pe piața internă, prin intermediari. Mittal Steel Galați, numele combinatului începând cu anul 2005, deținea o cotă de piață de peste 90%. La început, LNM Holdings și Ispat International au fuzionat și a rezultat compania Mittal Steel. După a avut loc fuziunea dintre Mittal Steel și Arcelor, care din anul 2006 duce la ArcelorMittal Galați. În anul 2001 compania contribuia la PIB-ul României prin afacerile sale cu 5%, având un număr de 27.000 de angajați.

În anul 2005 raporta o cifră de afaceri de 6,3 miliarde de lei și pierderi de 160 milioane de lei, fiind și ultimul an cu pierderi al companiei până în 2009. Numărul de angajați scade treptat, în 2005 fiind vorba de un personal de 17.500 de oameni, iar în 2010 scade sub 10.000. Cel mai prost an al companiei din ultimii 20 a fost 2009, când a raportat o cifră de afaceri de 3,5 miliarde de lei și pierderi de 1,4 miliarde de lei.

Combinatul înregistrează pierderi an de an din 2009 până în 2018. În anul 2018 afacerile ArcelorMittal Galați ajung la o valoare de 5,1 miliarde de lei și un profit de 190 milioane de lei. Numărul angajaților a ajunge la 5.000 și se păstrează la același nivel până în ziua de astăzi.

Preluarea combinatului de către Liberty

„În anul 2018, ArcelorMittal anunţa scoaterea la vânzare a mai multor unităţi siderurgice, inclusiv Combinatul de la Galaţi, pentru a putea achiziţiona Combinatul Ilva din Italia. Tranzacţia a fost coordonată şi atent supravegheată de către Comisia Europeană, care, în luna mai 2019, a anunţat aprobarea tranzacţiei. Grupul LIBERTY House, parte a Alianţei GFG, aparţinând omului de afaceri Sanjeev Gupta, este în prezent proprietarul Combinatului Siderurgic Galaţi care a fost redenumit LIBERTY Galaţi”, se arată în istoricul companiei de pe propriul site web.

Compania își revine treptat, chiar dacă în pandemie operațiunile sale au fost puternic afectate, raportând afaceri de 4,6 miliarde de lei și pierderi de 50 milioane de lei în 2020. Cu toate acestea, anul 2021 a fost cel de glorie al Liberty Galați: cea mai mare cifră de afaceri și cel mai mare profit înregistrat în istoria postdecembristă a companiei: 9,3 miliarde de lei venituri, 1,35 miliarde de lei profit. Este o dublare de la an la an a cifrei de afaceri, în mare parte datorită crizei materiilor prime și a materialelor de construcții care au dus la creșterea valorii produselor combinatului.

Importanța Liberty pentru economia națională

În ziua de astăzi Liberty Galați este o companie care nu poate falimenta. Afacerile sale generează 50.000 de locuri de muncă la nivel național, chiar dacă în prezent compania mai are 5.000 de angajați și aproape 2.000 de colaboratori pe platforma industrială. Afacerile Liberty Galați reprezintă 80% din exporturile județului, 3% din exporturile la nivel național, 50% din PIB-ul orașului Galați și aproape 30% din PIB-ul județului (date de dinainte rezultatelor financiare extraordinare din 2021). În continuare, două treimi din producție merge către export în țările din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Liberty Galați este un jucător important pentru mai multe afaceri din România. Compania Mairon Galați, spre exemplu, comercializează produse metalurgice pe care le realizează pe baza celor prelucrate de Liberty. În 2021 compania, deținută de un afacerist gălățean, a avut la rândul ei cel mai bun an din istorie: afaceri de 2,2 miliarde de lei (în creștere cu 84%) și un profit net de 240 milioane de euro (în creștere cu 400%).

Și Bilka Steel este un alt exemplu. Cel mai mare producător de acoperișuri din România cumpără țiglă de la Liberty Galați pe care o prelucrează după în propriile unități de producție, unde îi dă diferite forme, peste 300 conform site-ului companiei. Ba chiar promovează faptul că oferă o garanție de 40 de ani pentru acoperișurile sale, aceeași garanție pe care o oferă și Liberty Galați clienților săi pentru produsele pe care le vinde. Bilka Steel a înregistrat la rândul său cele mai bune rezultate financiare din istoria companiei în anul 2021: o cifră de afaceri de 1,1 miliarde de lei (în creștere cu 40% față de anul 2020) și un profit net de 245 milioane de lei (în creștere cu 141%).

Viitorul Liberty Galați: Oțelul verde

Noii acționari Liberty au anunțat faptul că au în plan o investiție de 1 miliard de euro în Galați, la combinat, pentru a produce oțel verde.

„Deși în 2021 am obținut rezultate solide, în prezent operăm într-un context economic și geopolitic plin de provocări – de la creșterea semnificativă a prețurilor la energie și gaze naturale la creșterea importurilor din afara Uniunii Europene – care pot avea un impact asupra rezultatelor din acest an”, a declarat, pentru Revista Capital, Ajay Aggarwal, președinte al Liberty Steel Group Europe și al board-ului de conducere Liberty Galați.

Obiectivul companiei este de a produce oțel verde până în anul 2030, iar din această vară s-a demarat procedura de licitație pentru furnizarea tehnologiei noilor cuptoare hibride, cu arc electric, după ce Liberty din Ostrava, Republica Cehă, a semnat deja contractul. Furnizorul lor va fi Danieli, lider în instalații și echipamente tehnologice.

„Această nouă tehnologie – care reprezintă o investiție de peste 1,7 miliarde de lei – va permite operațiunilor de producție a oțelului de la Galați să aibă un mix de alimentare mai flexibil, permițând un amestec flexibil de fontă lichidă, fier redus direct și fier vechi.

Astfel, compania își va reduce dependența de cocs și minereu de fier importat, folosind fierul vechi din producția internă, care în prezent este exportat, și va crește flexibilitatea producției. Noile tehnologii vor reduce emisiile de carbon la LIBERTY Galați cu peste 80%, susținând obiectivul nostru de a produce GREENSTEEL- oțel neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon – până în 2030”, explică Ajay Aggarwal.

Energie verde într-o industrie în transformare

„Pentru a susține planurile GREENSTEEL și decarbonizarea companiei, LIBERTY Galați a lansat deja prima fază de 50MW dintr-un proiect solar de 180MW care va fi dezvoltat pe platforma siderurgică, reprezentând o investiție totală de 890 de milioane de lei, în scopul alimentării oțelăriei cu energie verde, regenerabilă. Pe termen mai scurt, planificăm o serie de investiții strategice pentru a crește calitatea produselor, cum ar fi: răcirea accelerată a plăcilor la Laminorul de Tablă Groasă, controlul planeității la Laminorul de Benzi la Rece, adăugarea unei linii de vopsire a țevilor, precum și o serie de proiecte de automatizare”, spune Ajay Aggarwal.

Principalele provocări ale companiei sunt similare cu cele ale marilor producători de oțel din Europa: creșterile masive ale prețurilor la energie și gaze naturale, criza materiilor prime și nivelurile ridicate ale importurilor din afara Uniunii Europene. „Monitorizăm îndeaproape prețurile la energie electrică și gaze naturale și, în același timp, gestionăm eficient stocurile de materii prime pentru a asigura în continuare un management responsabil al producției la LIBERTY Galați”.

Resursa umană este vitală pentru Liberty Galați

O mare provocare pentru companie rămâne, pe termen mediu și lung, asigurare resursei umane. În prezent Liberty se confruntă cu o situație dificilă: vârsta medie a angajaților este de peste 50 de ani, iar numărul tinerilor care se angajează în industria siderurgică este în scădere de la an la an. Pe lângă asta, conform estimărilor Liberty, industria europeană are nevoie de 30 miliarde de euro pentru a realiza tranziția la oțelul verde, fără amprentă de carbon.

„Pentru această tranziție va fi nevoie de un nou set de aptitudini, oameni care să vină să lucreze în industrie. Ce facem în primul rând este să recalificăm angajații pe care îi avem acum și, în al doilea rând, să atragem tinerii să vină să lucreze în industria grea. Acestea sunt cele două probleme majore, pentru că noi putem să investim, dar avem nevoie de oameni care să lucreze.

Trebuie să vedem cum atragem mai mulți oameni să lucreze în această industrie. Trebuie să existe o conștientizare și rolul principal ar trebui să revină universităților care să se asigure că avem pe piață aptitudinile de care avem nevoie. Aptitudinile sunt esențiale pentru a implementa proiectele. Avem oamenii, avem inginerii necesari pentru a implementa proiecte de miliarde de euro? În majoritatea țărilor răspunsul este că nu”, explica Sandip Biswas, Directorul de Investiții al GFG Alliance (grupul care deține LIBERTY Steel Group și, implicit, Liberty Galați, combinatul siderurgic) și CEO Interim al diviziei Liberty Primary Steel and Mining.