Duminică, 37 de milioane de spanioli sunt chemați la vot pentru a decide dacă țara lor va continua să fie condusă de premierul socialist Pedro Sánchez sau dacă, în schimb, frâiele puterii vor fi predate candidatului de centru-dreapta Alberto Núñez Feijóo, din partea Partidului Popular, un candidat care este deschis la formarea unui guvern de coaliție cu partidul de extremă dreapta Vox.
Sondajele de opinie indică faptul că această cursă este strânsă, un număr relativ mic de voturi ar putea determina dacă țara va rămâne pe o cale progresistă sau dacă va oscila dramatic spre dreapta.
Spoiler de vară
Spaniolii au fost chemați duminică, 23 iulie să voteze pentru a decide dacă țara va continua să fie condusă de premierul Pedro Sanchez, Tensiunile din jurul unui astfel de vot cu miză atât de mare au fost accentuate de o campanie plină de episoade suprarealiste. Iată trecerea site-ului politico.eu în revistă a celor mai izbitoare momente ale alegerilor haotice care se petrec în Spania.
Alegerile din Spania au debutat cu un șoc în luna mai, când partidele de stânga au suferit pierderi devastatoare în alegerile municipale din întreaga țară. În dimineața următoare, experții se așteptau ca primul ministru să țină un discurs standard în care să recunoască faptul că Partidul său socialist fusese învins. Însă, pe lângă faptul că și-a recunoscut înfrângerea la nivel local și regional, Sánchez a șocat țara anunțând dizolvarea parlamentului și convocarea unor alegeri anticipate surpriză.
Mișcarea i-a luat pe spanioli prin surprindere și a dus la nemulțumiri colective. Deoarece legea electorală spaniolă prevede că alegerile trebuie convocate la 54 de zile de la dizolvarea parlamentului, alegătorii au fost confruntați cu perspectiva de a trebui să voteze în mijlocul vacanței de vară. Într-adevăr, alegerile din această duminică pică la o dată la care se așteaptă ca peste un sfert dintre alegătorii înregistrați să fie în vacanță. Opoziția conservatoare a făcut un mare tam-tam din această cauză, liderul Partidului Popular, Alberto Núñez Feijóo, acuzându-l pe Sánchez că a ,,stricat intenționat vacanța tuturor”.
Dar calculul lui Sánchez s-a dovedit a fi inteligent. Prin convocarea imediată a alegerilor, prim-ministrul s-a asigurat că perioada premergătoare votului a coincis cu o perioadă în care Partidul Popular a intrat în coaliții incomode cu partidul de extremă dreapta Vox la nivel local și regional. De-a lungul campaniei, Sánchez a subliniat aceste înțelegeri, care au dus la eliminarea departamentelor pentru egalitatea de gen în locuri precum Valencia și la interzicerea steagurilor curcubeu în municipalități precum Náquera și Torrijos și a avertizat că, dacă Feijóo și Vox ajung la putere, vor adopta măsuri similare la nivel național.
Războiul Billboard
În urmă cu câțiva ani, autobuzele inscripționate cu mesaje controversate au devenit, în mod inexplicabil, cel mai în vogă lucru din politica spaniolă. În acest sezon de campanie, însă, partidele de dreapta au optat pentru mesaje mai statice și au acoperit fațadele diferitelor clădiri din Madrid cu panouri publicitare care atrag atenția.
Primul care a făcut acest lucru a fost partidul de extremă-dreapta Vox, care în luna iunie a amplasat un panou publicitar gigantic care arată o mână fără trup care aruncă diferite simboluri, printre care un simbol al feminismului, un steag al mândriei și logo-ul pentru Agenda 2030 a Națiunilor Unite, într-un coș de gunoi. Acesta a fost urmat de un altul plătit de Desokupa, o companie care a fost legată de mișcarea neonazistă din Spania și care propunea ,,evacuarea” lui Sánchez din țară și trimiterea acestuia în Maroc.
Ofensiva de farmec a lui Sanchez
Nu este niciun secret că Sánchez are o problemă de popularitate: economia Spaniei merge foarte bine, iar publicul aprobă în general măsurile adoptate de guvernul său de coaliție de stânga – dar alegătorii nu par să-l placă prea mult.
Problema de imagine a premierului se datorează parțial peisajului mediatic spaniol, care este dominat de televiziunile conservatoare; dar are de-a face și cu strategia de comunicare a premierului. În timpul cât a fost la putere, Sánchez a evitat în mare măsură să interacționeze cu platformele media potențial ostile, consumate de un număr uriaș de cetățeni spanioli.
Cu toate acestea, în perioada premergătoare acestor alegeri, Sánchez a decis să atace aceste televiziuni și s-a angajat într-o ofensivă de farmec îndrăzneață, în urma căreia a apărut la o multitudine de emisiuni de radio și televiziune spaniole. Primul ministru s-a descurcat remarcabil și a reușit să farmece prezentatori de radio și televiziune care au petrecut ani de zile criticându-l, ceea ce i-a determinat pe mulți să se întrebe de ce nu a urmat această strategie înainte. De asemenea, Sánchez a cucerit alegătorii din generația Z prin apariția la podcastul de succes La Pija y La Quinqui, unde a declarat cu abilitate că este un „Swiftie”, conform politico.eu.
