Pentru faptul că Recep Erdogan „joacă la două capete” în ceea ce privește relațiile cu NATO și Rusia, formațiunea politico-militară trebuie să analizeze o posibilă ruptură de Turcia. Acest lucru este spus de fostul diplomat american, Elizabeth Shackelford, potrivit publicației To Vima.
În cadrul Summitului NATO care este programat în intervalul 28-30 iunie, Recep Tayyip Erdogan trebuie să ia o decizie clară în ceea ce privește aderarea Suedie și a Finlandei la blocul politico militar.
Unii afirmă, sau cel puțin așa își doresc, că Turcia o să cedeze până la urmă și să „deschidă” calea celor două țări în drumul spre aderare. Totuși, alți analiști iau în calcul ce s-ar putea întâmpla în cazul în care Turcia nu o să își retragă dreptul de veto.
Un asemenea scenariu poate reprezenta un moment de-a dreptul critic pentru relațiile NATO cu Turcia și Rusia, dat fiind faptul că există posibilitatea ca războiul din Ucraina să dureze mai multe luni.
Mai este Turcia aliatul NATO de la începutul alianței
Turcia solicită compensații din partea Suediei și Finlandei, una dintre ele fiind modificarea legislației interne a celor două țări din nordul Europei, ca să fie de acord cu aderarea lor la NATO. Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianței a preluat deja rolul de mediator.
În acest context nesigur, dar și din cauza cerințelor pe care le-a lansat guvernul din Turcia, există voci care spun că se poate produce o ruptură între țara condusă de Erdgoan și NATO. Motivul principal este faptul că, diferențele dintre cele două părți sunt considerate ca fiind imposibil de rezolvat.
Elizabeth Shackelford lansează, potrivit Hotnews, următoarea întrebare: „Este Turcia de astăzi cu adevărat Turcia pe care NATO a atras-o ca partener în urmă cu 70 de ani?”. Această precizează că s-a trecut cu ușurință peste lipsurile pe care această țară le avea după Al Doilea Război Mondial, moment la care s-a format alianța, cu scopul de a pune stop expansiunii Uniunii Sovietice. Fostul diplomat american spune că, în acel moment, Turcia avea tendințe occidentale, îmbrățișând valorile democratice și liberale.
Totuși, deceniile care au urmat au fost foarte tulburate. Din momentul în care Recep Tayyip Erdogan a fost ales, împreună cu Partidul Justiției și Dezvoltării, în anul 2002, Occidentul a crezut că vor exista schimbări. Elizabeth Shackelford spune că Turcia nu avea în mod real un angajament față de democrație, tinzând mai mult spre un stil autoritar de conducere.
De ce ar fi mai bine fără Turcia în NATO
Conform fostului diplomat american, acest caracter „antidemocratic” al Turciei își pune amprenta într-un mod negativ asupra imaginii NATO, subminând astfel securitatea acestei alianțe. Există posibilitatea de a „pune în pericol informații clasificate despre sistemele de arme NATO” pentru că Turcia a cumpărat sisteme rusești de apărare antirachetă.
Tot Elizabeth Shackelford spune că armatele din Turcia și din Finlanda sunt suficient de capabile și împărtășesc valoriile NATO, astfel sugerează că alianța nu ar avea nevoie de Turcia.
Fostul diplomat spune că momentan nu există vreun mecanism de suspendare sau excludere a unui aliat, astfel o cale de „a scoate” Turcia din NATO este încă neclară.
Elizabeth Shackelford a cerut un compromis din partea ambelor părți, susținând că blocul politico-militar va trebui să decidă dacă Turcia este brednică de angajamentul de apărare, afirmând, totuși, că alianța trebuie să își analizeze opțiunile în condițiile în care nu au încredere în Turcia. Fostul diplomat spune că : (NATO) poate fi mai bună (fără Turcia) pe termen lung.”.
