Cu mai puțin de trei luni în urmă, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, acuza America că complota să răstoarne guvernul său, sublinia „relația sa specială” cu Rusia și amenința că va împiedica Suedia să adere la NATO. Astăzi, după o victorie neașteptat de ușoară în alegerile prezidențiale din țara sa în luna mai, el își îndreaptă atenția către Occident.
Domnul Erdogan a promis că va permite aderarea Suediei la NATO, pe care a blocat-o timp de aproape un an, și și-a intensificat sprijinul pentru Ucraina, sprijinind deschis visurile țării respective de a deveni membră a alianței. De asemenea, a cerut Uniunii Europene să reia negocierile de aderare cu Turcia. El a atras și investitori occidentali prin abandonarea politicii sale catastrofale de reducere a ratelor de dobândă în fața inflației crescânde.
Erdogan caută apropieri, dar problemele persistă
Măsurile recente au început deja să aducă beneficii Turciei. America pare pregătită să vândă țării aeronave de război F-16 și kit-uri de modernizare în valoare de 20 miliarde de dolari, o înțelegere anterior blocată de Congres. Joe Biden, președintele american, ar putea să-l primească în curând pe domnul Erdogan, pe care l-a ignorat în repetate rânduri, la Casa Albă.
El și alți lideri NATO se bazează și pe liderul turc să-l convingă pe Vladimir Putin să redeschidă Marea Neagră pentru exporturile de grâu ucrainean; o înțelegere negociată de Turcia pentru a permite exportul de alimente a fost oprită de Putin din 17 iulie. Erdogan ar putea avea ocazia să facă acest lucru mai târziu în acestă lună, când se așteaptă ca dictatorul rus să vină în Turcia. Chiar și UE a dat semne că ar putea ,,reimplica” Turcia.
Cu toate acestea, abordările domnului Erdogan, mai degrabă tactice decât strategice și născute în mare parte din necesitate economică, nu reprezintă o resetare. Diplomații europeni minimizează șansele unei apropieri autentice atât timp cât domnul Erdogan continuă să intimideze și să închidă criticii săi, să permită corupției să prospere și să subordoneze instituțiile de stat. Liderul Turciei nu vede nevoia de a aborda sau chiar de a recunoaște niciuna dintre dificultățile menționate anterior. ,,Turcia nu are probleme cu democrația, drepturile și libertățile”, a spus el la o recentă întâlnire NATO în Lituania.
Îmbunătățiri fragile și perspective incerte
Relațiile Turciei cu America se îmbunătățesc într-adevăr, dar acest lucru se întâmplă deoarece, așa cum se întâmplă și cu UE, aproape că ajunseseră la punctul minim. Oficialii turci sunt nemulțumiți de sprijinul continuu al Americii pentru insurgenții kurzi din Siria, pe care Turcia îi consideră teroriști. Cei americani îi critică pe turci pentru că au permis Statului Islamic să înființeze un califat în vecinătatea lor și pentru că cumpără arme de la Rusia.
Sentimentul față de Turcia nu este mai bun nici la Bruxelles. Domnul Erdogan a încercat să-și negocieze sprijinul pentru Suedia în schimbul progresului în discuțiile blocate ale Turciei cu UE cu privire aderarea. Dar nimic de acest fel nu pare să aibă loc. Cel mai bun lucru la care Turcia poate spera cu domnul Erdogan la conducere, spun analiștii și diplomații europeni, este o modernizare a uniunii sale vamale existente cu UE, iar chiar și pentru asta ar putea dura ani pentru a se ajunge la un acord.
Cel puțin, liderii europeni ar trebui să implice Turcia în discuții privind politica externă, sugerează Selim Yenel, fost ambasador turc în bloc. Până acum, au refuzat să o facă. ,,Nu vor să-i ofere lui Erdogan niciun cadou”, spune el. „Dar vor trebui să trăiască cu el în următorii cinci ani”, conform economist.com.
