Cu patrimoniul său cultural bogat, istoria sa profundă și frumusețea naturală, Palestina este o destinație captivantă pentru turiștii din toate categoriile sociale. Totuși, călătoriile în această țară prezintă și un anumit risc, ținând cont de situația actuală a țării.
Palestina este renumită pentru siturile sale religioase care sunt extrem de importante pentru adepții islamului, creștinismului și iudaismului deopotrivă. Pelerinii creștini pot urmări viața lui Iisus pe pământ, de la nașterea sa la biserica Nașterea Domnului din Betleem, până la locul unde (așa cum afirmă Biblia) a fost crucificat, îngropat și înviat la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Turismul în Palestina se referă la turismul din Ierusalimul de Est, Cisiordania și Fâșia Gaza. În anul 2010, 4,6 milioane de persoane au vizitat teritoriile palestiniene, față de 2,6 milioane în 2009. Din acest număr, 2,2 milioane au fost turiști străini, în timp ce 2,7 milioane au fost turiști interni. În ultimul trimestru al anului 2012, peste 150.000 de oaspeți s-au cazat în hotelurile din Cisiordania; 40% au fost europeni, iar 9% au fost din Statele Unite și Canada. Principalele ghiduri de călătorie scriu că „Cisiordania nu este cel mai ușor loc în care să călătorești, dar efortul este răsplătit din plin”.
Ministerele de turism ale Autorității Palestiniene și Israelului au încercat să colaboreze în ceea ce privește turismul în teritoriile palestiniene în cadrul unui comitet mixt. Cooperarea recentă pentru a împărți accesul turiștilor străini nu s-a dovedit a fi un succes în Palestina din mai multe motive. în Cisiordania, Israelul controlează circulația turiștilor. Ghizii turistici sau companiile de transport palestiniene nu au putut intra în Israel din 2000, iar în 2009, Ministerul israelian al Turismului a eliminat Cisiordania și orice zonă palestiniană din materialele sale. Fostul ministru al turismului al Autorității Palestiniene, Kholoud Diibes, a comentat „că Israelul colectează 90% din veniturile legate de pelerini [religioși].” Turismul străin a fost restricționat la Ierusalimul de Est și în Cisiordania de la închiderea pe termen nelimitat, în august 2013, a punctului de trecere Rafah, situat între Egipt și Fâșia Gaza, controlată de Hamas. Practic, din 2005, nu mai există niciun flux turistic către Gaza din cauza blocadei militare israeliene continue pe uscat, pe mare și în aer.
În 2013, ministrul turismului din cadrul Autorității Palestiniene, Rula Ma’ay’a, a declarat că guvernul său urmărește să încurajeze vizitele internaționale în Palestina, însă ocupația este principalul factor care împiedică sectorul turismului să devină o sursă majoră de venit pentru palestinieni[9] Nu există alte condiții de viză impuse cetățenilor străini decât cele impuse de politica de vize a Israelului. Accesul la Ierusalim, Cisiordania și Gaza este controlat în totalitate de guvernul Israelului. Intrarea în teritoriile palestiniene ocupate necesită doar un pașaport internațional valabil, arată Ambasada Palestinei în Australia.
Cetățenii americani care sunt suspectați că sunt musulmani, arabi sau că „sunt participanți la activități de protest politic planificate sau că sprijină ONG-uri care critică politicile israeliene” sunt adesea supuși unor interogatorii extinse din partea funcționarilor de la Imigrări. Aceste grupuri de turiști sunt supuse întârzierilor, interogatoriilor sau chiar, refuzului accesului la avocați, ofițeri consulari și familie, precum și refuzului de intrare.
Sute de monumente religioase
De asemenea, printre cele 220 de monumente religioase istorice ale Ierusalimului se numără și Moscheea Al-Aqsa, al treilea loc sfânt al Islamului. Alături de Al-Aqsa se află uimitoarea Cupola Stâncii, o operă complexă de arhitectură islamică, de asemenea cu semnificație religioasă pentru musulmani. În plus, Zidul de Vest din Ierusalim este cel mai sfânt loc de rugăciune în iudaism.
Relicvele religioase din Palestina sunt însoțite de situri istorice inedite. Datând de peste 10.000 de ani și așezat la 258 m sub nivelul mării, Tel As-Sultan (orașul antic Ierihon) este atât cel mai vechi, cât și cel mai jos oraș de pe pământ. Orașul Hebron este un sit istoric în sine: acoperișurile sale boltite izbitoare și străduțele labirintice sunt caracteristice arhitecturii în stil mameluc bine conservate din Hebron.
Palestina se mândrește, de asemenea, cu peisaje senine și zone bogate în biodiversitate. Calea lui Avraam (Masar Ibrahim Al Khalil) merge pe urmele lui Avraam pentru a explora peisajele dramatice, flora și fauna, istoria profundă și cultura diversă a Palestinei. National Geographic Traveller a desemnat Calea lui Abraham drept cel mai bun traseu de mers pe jos nou din lume în 2014.
Aflată la 417 m sub nivelul mării, Marea Moartă este atât cel mai jos punct de pe pământ, cât și cel mai sărat corp mare de apă din lume. Apa și noroiul din Marea Moartă au proprietăți terapeutice, care sunt folosite în scopuri medicale și cosmetice. În ciuda lipsei aproape totale de viață în apă, văile din jur sunt casa unor râși caracali, ibex, leoparzi și a numeroase specii de păsări migratoare.
Gaza este, de asemenea, un loc de odihnă important pentru păsările migratoare – inclusiv pentru heroni, cocori și flamingo. Restaurantele de pe malul mării din orașul Gaza sunt un loc minunat pentru a savura fructe de mare proaspete, în timp ce priviți liniștita Mediterană. Orașul este renumit pentru covoarele sale țesute manual, mobilierul din răchită și ceramica, pe care le puteți găsi la o piață locală (souq). De asemenea, Cimitirul de Război din Gaza este locul de odihnă finală pentru soldații ANZAC care au murit luptând în Gaza în timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial.
Orașul Nablus este cunoscut pentru săpunul său din ulei de măsline, pentru orfevrerii talentați și pentru dulciurile tradiționale. În centrul orașului se află un souq plin de viață, băi turcești, moschei impresionante și fabrici de săpun tradițional. În schimb, centrul cosmopolit și plin de viață al orașului Ramallah este plin de galerii de artă, muzee, teatre, parcuri, restaurante și baruri. Orașul pitoresc Taybeh, aflat în apropiere, găzduiește singura fabrică de bere din Palestina. Fabrica de bere din Taybeh găzduiește anual un festival al berii în stil Oktoberfest, care completează marea varietate de festivaluri tradiționale care au loc anual în Palestina.
Principalele zone turistice
Ierusalimul de Est – Fiind un punct central pentru religiile abrahamice – creștinismul, islamismul și iudaismul. Zona este bogată în destinații turistice religioase, inclusiv Orașul Vechi, Muntele Măslinilor și Valea Kidron.
În cadrul Orașului Vechi, care este împărțit în mod tradițional în patru cartiere: cartierul armean, cartierul creștin, cartierul musulman și cartierul evreiesc, printre obiectivele turistice se numără Biserica Sfântului Mormânt, Muntele Templului (cunoscut în limba arabă ca Haram ash-sharīf, Nobilul Sanctuar), Domul Stâncii, Moscheea Al-Aqsa, Zidul de Vest și multe altele. Se pot petrece ore întregi explorând străzile, obiectivele turistice și magazinele din Orașul Vechi. Orașul Vechi a fost desemnat Patrimoniu Mondial UNESCO în 1981.
Betleem – Al doilea după Ierusalim ca importanță ca destinație turistică, este locul de naștere al lui Iisus, așa cum este descris în Evangheliile Noului Testament. Deși creștinii au reprezentat cândva 85% din populație în 1947, numărul lor a scăzut la aproximativ 40% până în 2005. Betleemul are, de asemenea, importanță ca loc religios evreiesc, deoarece regele David s-a născut aici, iar matriarhul Rachael este înmormântat în Betleem.
Turismul este principala industrie a Betleemului, existând peste 30 de hoteluri. Un ghid de călătorie subliniază că „pentru a profita la maximum de vizita dumneavoastră, cel mai bine este să rămâneți peste noapte – atât cazarea, cât și mâncarea sunt mai ieftine aici decât ceea ce veți obține în Ierusalim.
„În primele opt luni ale anului 2012, aproximativ 700.000 de turiști internaționali au vizitat orașul. Betleemul a fost desemnat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în iulie 2012. Popularitatea internațională a făcut ca cincizeci și patru de orașe din douăzeci și șapte de țări să se înfrățească (orașe surori) cu Betleemul.
Biserica Nașterii – O biserică construită peste peștera pe care tradiția o marchează drept locul de naștere al lui Iisus din Nazaret. Se crede că este cea mai veche biserică creștină încă în uz zilnic și o atracție populară, sacră atât pentru creștini, cât și pentru musulmani. 60.000 de pelerini creștini au vizitat Biserica Nașterii Domnului în timpul Crăciunului din 2007.
Câmpul Păstorilor – Chiar în afara orașului Beit Sahour, se spune că acest câmp este locul unde nașterea lui Iisus a fost anunțată unui grup de păstori.
Piața Manger – O piață a orașului din centrul Betleemului care își ia numele de la ieslea în care s-a născut Iisus.
Piscurile lui Solomon – Un loc proeminent în zona al-Khader, numit după regele Solomon.
Mănăstirea Salesiană Cremisan – O cramă, precum și o mănăstire creștină activă în suburbia Beit Jala.
Ierihon – Orașul biblic este considerat a fi unul dintre cele mai vechi din lume. Datorită apropierii sale de Marea Moartă, Ierihon este cea mai populară destinație printre turiștii palestinieni[8] Turismul a crescut cu aproape 42,3% în primele trei trimestre ale anului 2008, pe măsură ce trecerea între zonele aflate sub controlul AP și Israel a devenit mai puțin restricționată.
Hebron – Oraș sfânt în iudaism și în tradiția islamică și locul unde se află Mormântul Patriarhilor și Matriarhilor. Conform tradiției, acesta este locul de înmormântare a marilor patriarhi (Avraam, Isaac și Iacov) și a matriarhilor (Sara, Rebeca și Lia). A fost, de asemenea, capitala Regatului Israel înainte ca regele David să o mute la Ierusalim.
Nablus – Nablus este considerată capitala comercială a Cisiordaniei de Vest. Este cunoscut pentru orașul său vechi și pentru comerțul cu mobilă.
Ramallah – Capitală administrativă și culturală a Cisiordaniei, Ramallah este cunoscută pentru atmosfera sa relaxată din punct de vedere religios și pentru cafenelele de pe străzile principale.
Jenin – Oraș vechi de 4000 de ani din nordul Cisiordaniei de Vest.
Turismul s-a prăbușit din 1967, dar și-a revenit în 1990
Industria turistică din Cisiordania s-a prăbușit după Războiul arabo-israelian din 1967, dar și-a revenit în anii 1990, în special după Acordurile de la Oslo. Cea de-a doua Intifada (2000-2006), a dus la o scădere de 90% a industriei turistice, dar de atunci și-a revenit parțial, iar în 2010, 4,6 milioane de persoane au vizitat teritoriile palestiniene, dintre care 2,2 milioane din străinătate.
Turismul se concentrează pe siturile istorice și biblice din Ierusalimul de Est, Betleem și Ierihon, iar economia acestora din urmă este deosebit de dependentă de turism. În 2007 au fost peste 300.000 de oaspeți în hotelurile palestiniene, jumătate în Ierusalimul de Est ONG-uri, inclusiv Alternative Tourism Group, promovează turismul în Cisiordania.
Turismul între Egipt și Gaza a fost activ înainte de războiul din 1967, iar Gaza era o stațiune cu hoteluri-cazino, dar puțini turiști au vizitat-o după război. O recesiune în Israel la mijlocul anilor ’80 a redus din nou turismul în Gaza la aproape nimic.
Înainte de cea de-a doua Intifada, turiștii puteau ajunge în Gaza cu un taxi privat prin punctul de trecere Erez din Israel sau cu un zbor spre Aeroportul Internațional Gaza. Aeroportul a fost inutilizabil de la bombardamentele israeliene din 2002. Există o mică pistă de aterizare în apropierea taberei de refugiați UNRWA Khan Younis, dar această pistă nu poate fi utilizată din cauza blocadei. Printre atracțiile orașului Gaza se numără bazarul din Piața Palestinei și zona plajei, care avea hoteluri, restaurante și o piață de pescuit. Arabii și evreii israelieni vizitau plajele din Gaza, iar acolo existau cluburi de noapte populare.
În prezent, aproximativ 67% dintre călătoriile în teritoriile palestiniene ocupate sunt efectuate de creștini religioși, majoritatea din America de Nord și Europa. Acești pelerini din zilele noastre vizitează principalele situri religioase și turistice legate de istoria biblică. Multe tururi religioase tradiționale organizează acum întâlniri cu creștinii palestinieni pentru o interacțiune personală. Mulți călători în această regiune consideră că îngrijorările legate de securitate sunt exagerate. Departamentul de Stat al SUA subliniază faptul că „Peste trei milioane de cetățeni străini, inclusiv sute de mii de cetățeni americani, vizitează în siguranță Israelul și Cisiordania în fiecare an pentru studii, turism și afaceri. Există multe tururi pe jos în Cisiordania, iar vizita recentă a unui bucătar celebru în Israel, Cisiordania și Gaza a fost urmată de o emisiune dedicată bucătăriei locale.
Un număr tot mai mare de grupuri de turiști vizitează locurile sfinte clasice, dar își extind călătoriile pentru a învăța despre cultura palestiniană, istoria biblică și problemele sociale. Diferite puncte de vedere sunt prezentate prin vizite personale cu palestinieni, creștini, musulmani și evrei, deseori în cadrul organizațiilor de pace locale și internaționale. Printre excursiile religioase care oferă acest tip de experiență se numără Presbyterian Peacemaking Program și Friends of Sabeel North America. Călătorii sunt încurajați să se întoarcă și să își sensibilizeze comunitățile bisericești cu privire la toate problemele prin împărtășirea experiențelor lor personale. O componentă de serviciu poate fi inclusă în aceste excursii, cum ar fi asistarea la recoltarea măslinelor de toamnă sau colaborarea cu observatori neutri din biserică pentru a monitoriza și înregistra evenimentele ca parte a eforturilor de menținere a păcii între coloniștii israelieni și palestinienii locali. Un ghid de călătorie sugerează că „Voluntariatul în Palestina poate fi o experiență extrem de satisfăcătoare, iar oportunitățile în domeniul sănătății, culturii, comerțului echitabil, agriculturii, muncii cu tinerii și emancipării femeilor sunt enumerate pentru toate domeniile”.
Tururi pe jos
În 2012, un diplomat olandez a publicat o carte cu 25 de tururi pietonale în Cisiordania. Un grup de excursioniști fondat de diplomat număra atunci peste 200 de persoane și organiza plimbări aproape în fiecare weekend.
Coloniștii israelieni din Cisiordania administrează cabane de vacanță numite „zimmers” cu facilități speciale pentru evreii ortodocși. O atracție turistică biblică din Alon, Genesis Land, este vizitată de evrei, creștini și musulmani, care participă la construirea de corturi din epoca biblică, la pășunatul oilor și caprelor și la scoaterea apei dintr-o fântână. Unul dintre zimți se numește Cortul lui Avraam.
Fâșia Gaza nu se poate vizita
Situația actuală rămâne dezastruoasă în fața blocadei israeliene stricte terestre, maritime și aeriene și a incapacității locuitorilor din Gaza de a-și repara instalațiile de tratare a apei și a apelor uzate. În 2001, Autoritatea Națională Palestiniană a identificat zonele de plajă Jabalya/Beit Lahya, Gaza City, Nezarim/Wadi Gazi și Rafah/Khan Yunis ca având potențial pentru dezvoltarea turismului balnear.
După retragerea israeliană din Gaza în august 2005, existau așteptări că turismul în Gaza ar putea fi dezvoltat. În 2010, poliția moravurilor din Hamas a impus reguli privind îmbrăcămintea și comportamentul pe plaje. Câteva hoteluri de lux, cum ar fi Al Deira, au fost deschise în 2000, dar luxul necesar, cum ar fi săpunul și șamponul, a trebuit să fie adus din Egipt din cauza blocadei israeliene. Oaspeții erau rari, dar unii jurnaliști s-au bucurat de vizitele lor.
În 2010, Gaza a cunoscut un scurt boom imobiliar în ceea ce privește construcția de facilități de recreere cu scop lucrativ. Unele dintre noile parcuri de distracții și restaurante sunt afaceri ale Hamas. Printre numeroasele noi facilități de agrement din Gaza se numără Crazy Water Park, stațiunea Al-Bustan (Gaza) și satul turistic Bisan City. Printre numeroasele restaurante noi se numără Roots Club, Faisal Equestrian Club și noul restaurant de la Muzeul de Arheologie din Gaza, care include și un hotel de tip boutique de lux. Luxosul Blue Beach Resort, Gaza, a fost deschis în 2015.
Înainte de evacuarea israeliană din Gaza, printre stațiunile din așezările israeliene se număra hotelul Palm Beach din Neve Dekalim, care s-a închis în 2002 din cauza celei de-a doua intifade.