De la începutul „Operațiunii militare speciale” (OMS) a Rusiei împotriva Ucrainei, anul trecut, soarta războiului a oscilat de la un capăt la altul. Bătăliile dramatice din jurul Kievului și Mariupol, precum și războiul de tip new age cu drone și muniții ghidate de precizie (PGM-uri) ne-au ținut cu sufletul la gură.
Dar cine a câștigat cu adevărat? Toate așteptările și predicțiile despre ofensive și schimbări majore s-au dovedit a fi doar zvonuri și speculații. Ne-am întrebat de ce nicio ofensivă nu a avut loc și de ce situația rămâne într-un impas.
Pe parcursul acestui lung război, am văzut apariția unor arme sofisticate, cum ar fi sistemele de artilerie HIMARS și tancurile de ultimă generație, iar promisiunile de sprijin din partea aliaților occidentali au fost făcute. Dar, în final, nimic nu s-a schimbat cu adevărat pe teren.
Armele nu au schimbat nimic
Mai întâi, a fost vorba despre artilerie, au intrat HIMARS. Apoi a fost vorba despre tancuri. Abrams, Challengers și Leopards. Apoi, platformele de apărare aeriană. Au venit Patriots pentru a „schimba jocul”. Dar singura diferență pe care am văzut-o a fost căderea lui Bahmut, după luni de bravură în ruine! Deci, atunci Storm Shadows trebuiau să fie cei care să schimbe jocul. Și ei, la rândul lor, au început să fie doborâți în timp ce Patrioții au fost loviți! Iar acum, F16-urile nu au ajuns încă!
Conform ultimei declarații a RuMoD, pierderile totale ale AFU (forțele armate ale Ucrainei) în direcția Donetsk Sud au fost de peste 1.500 de militari ucraineni, 28 de tancuri, inclusiv 8 tancuri Leopard de fabricație RFG, trei tancuri pe roți AMX-10 de fabricație franceză și 109 vehicule blindate de luptă. O ofensivă, fie ea rusă sau ucraineană, este supusă anumitor factori militari testați în timp. Scopul, ce beneficii va aduce ofensiva țării care o încearcă și unde (din punct de vedere geografic) ar trebui să fie țintită?
Apoi, „mijloacele”. Numărul și calitatea resurselor necesare pentru a aduce acele beneficii. Și o „doctrină” pentru a îmbina scopul cu mijloacele. Aceasta ar fi canalizată într-o strategie operațională care să se traducă în planul de campanie. Acestea trebuie studiate vis-a-vis de intențiile inamicului, de prioritățile logice și de resurse.
Ofensiva nereușită a Rusiei
Rusia a avut „ofensiva” sa anul trecut și a ratat-o! Ei bine, au câștigat teren în est și în sud. Au securizat deocamdată căile de acces spre Crimeea și au avut un fel de răzbunare față de unitățile de extremă dreapta care i-au molipsit pe rusofilii din aceste zone, regimentul Azov, de exemplu.
Pentru început, Rusia nu avea efectivele necesare, iar doctrina sa nu favoriza „modelul irakian”. Rusia nu a mers până la capăt și a subestimat hotărârea Ucrainei pe teren. Prin conflictele sale de-a lungul timpului, mai degrabă decât prin războaiele de manevră, Rusia și-a demonstrat succesul în campaniile lungi de măcinare, schimbând spațiul cu timpul, sângerând inamicul și apoi învingând prin profunzime strategică., scrie EurAsian Times.
