Mai multe fotografii postate pe rețelele de socializare indică faptul că militarii ucraineni utilizează un tip de muniție care nu mai este folosit de niciun alt stat.
Ilustrațiile au fost distribuite de militarii Brigăzii 43 de artilerie și arată faptul că militarii au început să folosească proiectile 53-G-620SH cu calibrul de 203 milimetri pentru a trage cu unul din tunurile proprii autopropulsate 2S7 ”Pion”.
Tunul Pion a fost produs în perioada 1975-1990
Proiectile puternic explozive pot penetra betonul și au fost proiectate pentru a fi folosite de vechile obuziere M1931 (desemnate ”B-4” de statele NATO) ale armatei sovietice. URSS -ul a construit acest tip de obuzier între 1932 și 1945, au fost fabricate mai puțin de 1.000 de bucăți.
Tunul Pion este o armă mai modernă produsă între 1975 și 1990. După invazia rusă din 24 februarie 2022, Ucraina a scos aproximativ 99 de unități din depozitele de stocare pe termen lung.
„Tunurile 2S7 Pion au fost folosite pe larg în acest război. Stocurile de muniții nu sunt nelimitate pentru niciuna dintre părți. Există o capacitate limitată de restocare, din moment ce foarte puține țări le mai operează. Prin urmare, asemenea soluții ar putea fi folosite pentru a extinde durata de viață a acestor sisteme”, notează Ukraine Weapons Tracker.
Intrate în serviciul activ în 1975, doar 8 state mai au în dotare asemenea piese de artilerie grea cu calibrul 203 milimetri; Azerbaidjan, Angola, Belarus, Georgia, Coreea de Nord, Rusia, Ucraina și Uzbekistan. De asemenea și Rusia utilizează tunurile ”Pion”.
Ucrainenii au dificultăți cu munițiile de calibru înalt
Administratorii paginii anunță că folosința munițiilor produse pentru obuzierul M1931 sugerează că ucrainenii au dificultăți cu munițiile de calibru înalt. În momentul de față, nicio țară nu produce proiectile 53-G-620SH, potrivit hotnews.ro.
O altă posibilitate este că armamentul respectiv să fi fost utilizat de tunarii ucraineni pentru a anihileze pozițiile fortificate cu ”dinți de dragon” pe care le-au construit în numeroase secțiuni ale frontului, însă cu mult în spatele liniilor de contact.
”Dinții de dragon” reprezintă fortificații de mici dimensiuni din beton armat construite prima dată în cel de-al Doilea Război Mondial pentru a răspunde atacurilor infanteriei mecanizate. Scopul acestora este de încetini vehiculele de luptă și pentru a le ghida spre zone special pregătite unde să fie cu ușurină atacate de armele anti tanc.
După cel de-al doilea Război Mondial construirea dinților a fost în cea mai mare parte abandonată, însă, Elveția continuă să mențină și în prezent astfel de fortificații denumite linia Toblerone din cauza poziționării în șir a structurilor care similară cu forma cunoscutului baton de ciocolată.