Presiunea se intensifică asupra UE pentru ca aceasta să transfere și mai mult din surplusul agricol blocat al Ucrainei, după ce Moscova a refuzat să se alăture unui acord susținut de ONU pentru a permite Kievului să exporte cereale prin Marea Neagră și a declanșat un val de atacuri asupra porturilor maritime ucrainene.
Bruxelles-ul spune că UE este perfect capabilă să exporte toate cerealele și alte produse agricole blocate în Ucraina ca urmare a războiului de agresiune de 17 luni al Rusiei și a deciziei de săptămâna trecută de a pune capăt Inițiativei privind cerealele din Marea Neagră.
„Suntem pregătiți să exportăm pe căi de solidaritate aproape tot ceea ce Ucraina are nevoie să exporte”, a declarat comisarul european pentru agricultură, Janusz Wojciechowski, în marja unei reuniuni a miniștrilor agriculturii din UE, care a avut loc săptămâna aceasta la Bruxelles.
În pofida acestei declarații încrezătoare, culoarele de solidaritate ale UE – coridoarele terestre create pentru a facilita tranzitul rutier, feroviar și pe căi navigabile interioare – sunt supuse la presiune. Blocul comunitar s-a străduit să le sporească capacitatea și se confruntă cu reacții de respingere din partea țărilor membre din est, care au ajuns să se confrunte cu o supraofertă de produse ucrainene.
Care ar fi cea mai „bună” opțiune
Cea mai promițătoare rută – prin estuarul Dunării – este în pericol după atacurile aeriene rusești de la începutul acestei săptămâni asupra portului fluvial ucrainean de la Reni, la doar câteva sute de metri de granița cu România, care este atât membră a UE, cât și a NATO.
În replică, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a condamnat „acțiunile periculoase și de escaladare” ale Rusiei și a cerut Moscovei să înceteze să mai „înarmeze foametea” – comentarii preluate de președintele român Klaus Iohannis.
Comisia Europeană estimează, pe baza datelor ucrainene, că mai mult de 65% din grânele exportate prin intermediul culoarelor de solidaritate au călătorit în iunie pe coridorul Dunării. De la porturile fluviale ucrainene Reni și Izmail, Giurgiulești în Republica Moldova și Galați în România, încărcăturile pot ajunge în Marea Neagră fie prin Canalul Sulina, fie prin hub-ul românesc din Marea Neagră de la Constanța.
Unii susțin că UE ar trebui să susțină rutele alternative. Lituania a propus creșterea exporturilor de cereale ucrainene prin Polonia către portul său baltic Klaipėda și alte patru porturi din Estonia și Letonia. Împreună, cele cinci porturi sunt capabile să manipuleze 25 de milioane de tone de cereale pe an, a declarat Vilnius într-o scrisoare adresată Comisiei Europene.
Planul se bazează pe așa-numitele „coridoare verzi” care ar muta controalele vamale, controalele fitosanitare și veterinare departe de granița dintre Polonia și Ucraina.
Ucraina s-a pronunțat în favoarea acestei abordări, ministrul agriculturii, Mykola Solskyi, susținând propunerea Vilniusului într-o scrisoare adresată comisarului european pentru comerț, Valdis Dombrovskis – dar, pe lângă porturile baltice, el a menționat în mod specific Hamburg și Rostock din Germania, Rotterdam din Olanda, Rijeka din Croația, Trieste din Italia și portul sloven Koper.
Atâta timp cât o flotă rusă ostilă controlează Marea Neagră, traversarea teritoriului UE va rămâne cea mai sigură cale pentru Ucraina de a-și exporta bunurile.
Rutele de solidaritate au găzduit o parte din ce în ce mai mare din exporturile de cereale ale Ucrainei: Între mai 2022 și iunie 2023, 41 de milioane de tone din exporturile de cereale ale Ucrainei au trecut prin aceste coridoare, în timp ce 32 de milioane de tone au fost exportate prin intermediul acordului privind cerealele din Marea Neagră, acum dispărut, a declarat purtătorul de cuvânt al Comisiei, Adalbert Jahnz.
Procesul va fi foarte costisitor
Dar transportul de cereale din Ucraina pe calea ferată și pe șosea este costisitor și ineficient, ceea ce face ca produsele țării – principalul său export și un element vital pentru economie – să fie mai puțin competitive pe piața mondială. De asemenea, este nevoie de investiții în infrastructură, nu în ultimul rând pentru a se adapta la creșterea traficului și la ecartamentele diferite ale căilor ferate utilizate în UE și în Ucraina.
Chiar dacă Ucraina a apărat rutele alternative de tranzit către porturile UE, a recunoscut că aceste rute sunt „puțin utilizate din cauza complexității și a costurilor logistice în comparație cu alte rute”, estimând diferența de costuri la 30-40 de euro pe tonă.
Atât Lituania, cât și Ucraina au cerut subvenții pentru a compensa diferența. Țări precum Polonia, Ungaria și România, prin care cerealele ar trebui să treacă în continuare, sunt de acord în principiu cu propunerile, dar nu doresc să suporte singure costurile.
„Ideea este grozavă, dar cine va plăti pentru transport?”, a declarat pentru POLITICO un diplomat dintr-o țară din estul UE cu privire la propunerea lituaniană. Diplomatul a beneficiat de anonimat, deoarece nu a fost autorizat să vorbească în mod oficial.
România a extins capacitatea Constanței pentru a acomoda traficul crescut, în timp ce Polonia a investit aproximativ 100 de milioane de euro în proiecte de creștere a capacității sale feroviare și de creare a unui nou punct de trecere a frontierei cu Ucraina.
Cu toate acestea, investiția totală necesară pentru a realiza întregul potențial al benzilor de solidaritate este estimată la miliarde de euro.
Toți ochii sunt ațintiți asupra Bruxelles-ului – dar oficialii Comisiei au avertizat în repetate rânduri că bugetul de infrastructură al UE este subfinanțat. După ce a alocat deja 250 de milioane de euro pentru proiecte specifice ale benzilor de solidaritate și a anunțat o finanțare comună de 1 miliard de euro, visteria UE este pe sfârșite.
