În doar doi ani, Uniunea Europeană a reușit să își reducă substanțial dependența energetică de Rusia. Dar nu renunță încă la importul de combustibil nuclear.
Invazia din Ucraina a marcat startul eforturilor Uniunii Europene de a-și reduce cât mai mult posibil dependența energetică de Rusia. La doi ani de la debut, rezultatele sunt foarte bune, însă eliminarea completă mai completă.
Rusia a reușit și ea să compenseze deficitele generate. Moscova a redirecționat exporturile de petrol către Asia. Dar nu a reușit încă să găsească un înlocuitor pentru exporturile de gaze naturale.
Conform think-tank-ului Bruegel importurile UE de combustibili fosili au scăzut de la 16, la începutul lui 2022, la doar 1 miliard dolari, la finalul anului trecut. Importurile de petrol au asigurat grosul acestei reduceri. Pe care Moscova a reușit să o compensez, impactul asupra balanței comerciale a Rusiei fiind relativ redus.
Kremlinul nu a mai încasat veniturile extraordinar mari din export, cauzate de prețurile ridicate la începutul anului 2022. Cu toate acestea, veniturile sale din exporturile de combustibili minerali sunt la nivelul celor din 2019. Moscova s-a reorientat rapid și a redirecționat exporturile de petrol către China, India și Turcia.
Soluțiile găsite pentru importurile de țiței și petrol
Bruxelles-ul a impus un embargă asupra importului de țiței din Rusia în decembrie 2022. A urmat un altul, în februarie 2023, asupra produselor petroliere, care a inclus și benzina și motorina).
UE și G7 au implementat, de asemenea, un plafon global al prețului petrolului rusesc. Astfel exporturile rusești de petrol au fost blocate la un de 60 USD/baril pentru țițeiul rusesc. În prima jumătate a anului trecut, acesta s-a tranzacționat constant sub plafon. Ulterior a crescut însă până la 80 USD/baril. Dar Moscova a găsit soluții de a-și continua exporturile de petrol. Iar prețurile au fost determinate de cererea pieței, și nu de plafonul de preț.
Înainte aplicarea acestor sancțiuni, Rusia deținea o cotă de 25% din aprovizionarea cu țiței a UE. Și de 40% în cazul importurilor de motorină. Pentru a compensa pierderea importurilor rusești de țiței, UE a crescut importurile din SUA; Norvegia și alte state terțe. În cazul celor de motorină, furnizorii au fost India, SUA, Emiratele Arabe Unite și alte state terțe.
Dependența de gazele rusești a fost eliminată
Spre deosebire de măsurile dure adoptate rapid pentru limitarea exporturilor de țiței și produse petroliere ruseși, UE nu a acționat la fel de prompt și radical în ceea ce privește gazul furnizat de Federația Rusă. Moscova a fost cea care a tăiat și limitat aprovizionarea cu gaze către UE, în general. Câteva țări, precum Ungaria sau Austria, au rămas însă pe statul său de plată. Analiștii Bruegel consideră că decizia Rusiei poate avea un cost mare pentru propriile sale interese pe termen lung.
În vara anului dinaintea invaziei, Gazprom a tăiat aprovizionarea cumpărătorilor europeni. Principalul furnizor de gaze al Europei a lăsat goale instalațiile de stocare operate în UE în toamna anului 2021. Ulterior, începând din februarie 2022, Gazprom a redus constant exporturile către UE, Moscova a justificat măsura ca fiind un răspuns la refuzul unor state UE de a achita facturile în ruble.
UE a contracarat scăderea importurilor de gaze rusești prin creșterea celor de gaz natural lichefiat (GNL) și reducerea cererii. Ponderea GNL în totalul importurilor de gaze s-a dublat de la 20% în 2019 la 40% în 2023. Aceasta a putut fi susținută prin creșterea de cinci ori a importurilor din SUA.
Energia atomică rămâne o vulnerabilitate
Spre deosebire de scăderea dramatică a comerțului cu combustibili fosili, comerțul cu produse de combustibil nuclear a crescut în mod constant. Conglomeratul nuclear rusesc de stat Rosatom a continuat să deservească clienții europeni. Absența sancțiunilor poate fi explicată, în primul rând, prin dependența UE de produsele de combustibil nuclear rusesc. Dar și prin impactul limitat pe care l-ar avea sancțiunile asupra balanței comerciale a Rusiei.
În 2023, UE a importat produse rusești din industria nucleară în valoare de aproximativ 1.064 de milioane de euro, potrivit Eurostat. Rosatom furnizează Uniunii atât servicii de conversie și de îmbogățire, cât și ansambluri finale de combustibil. UE nu exploatează niciun volum semnificativ de uraniu. În ceea ce privește procesarea, Uniunea are o capacitate suficientă pentru a acoperi nevoile interne.
20 de centrale nucleare din Europa de Est au depins în mod istoric de aprovizionarea din Rusia cu ansambluri de combustibil nuclear produse de Rosatom. Compania americană Westinghouse a reușit să reproducă designul acestora și să ofere o alternativă. În prezent, Westinghouse furnizează combustibil pentru centralele nucleare ucrainene. Compania a semnat contracte de furnizare în viitor pentru Cehia, Bulgaria, Finlanda și Slovacia. Framatome (Franța) încearcă, de asemenea, să dezvolte propriile modele de combustibil nuclear, conform Bruegel.
