UE se împrumută din nou. Refinanțarea obligațiunilor ne-ar putea îndatora cu 350 miliarde euro

În lipsa unei finanțări suplimentare, Comisia Europeană se teme că datoriile acumulate de Uniunea Europeană vor limita puterea de cumpărare a blocului comunitar. Oficialii UE examinează modalități de refinanțare a obligațiunilor de sute de miliarde de euro din perioada Covid, pentru a evita ca bugetul comun al blocului să fie copleșit de costurile de rambursare.

O astfel de măsură, susținută ca opțiune de fostul premier italian Mario Draghi, ar prelungi până la 350 de miliarde de euro împrumuturile UE, fără precedent din perioada pandemiei. Discuțiile se află într-un stadiu incipient cu privire la modul de concepere a unei soluții care să depășească opoziția fermă a unor capitale precum Berlinul și constrângerile juridice semnificative, precum și să convingă investitorii.

 UE examinează posibilitatea refinanțării obligațiunilor

Însă oficialii de la Bruxelles se tem că, dacă nu sunt abordate, costurile de rambursare ar putea limita puterea de cumpărare a UE în anii următori. Mario Draghi a avertizat într-un raport prezentat săptămâna aceasta că obligațiile iminente și lipsa de voință a statelor UE de a acorda Bruxelles-ului puteri de creștere a veniturilor sau mai mulți bani, fac ca UE să se confrunte cu o criză bugetară.

Scumpirea iminentă este deja un factor semnificativ pentru Comisie, în timp ce aceasta își pregătește propunerea pentru următorul buget pe termen lung al UE, care se confruntă cu o multitudine de cereri de cheltuieli pentru perioada 2028-2034.

Persoane din interiorul Comisiei estimează că, începând din 2028, UE se va confrunta cu costuri de rambursare a datoriilor și a dobânzilor de până la 30 de miliarde euro pe an – o sumă care corespunde cu aproximativ o șesime din cheltuielile anuale actuale ale Uniunii.

Prelungirea datoriei pentru deblocarea fondurilor de investiții

„Dacă nu faceți nimic altceva, veți șoca contribuțiile statelor membre sau veți reduce bugetul existent”, a declarat un oficial UE, vorbind sub rezerva anonimatului pentru a discuta discuții confidențiale. Reducerea datoriei „are sens”, a declarat un al doilea oficial.

Draghi, care a prezentat săptămâna aceasta un raport de 400 de pagini privind viitorul economiei UE, a lansat ideea prelungirii datoriei din era pandemiei ca modalitate de a debloca mai multe fonduri pentru investiții, pentru un deficit de investiții la nivelul Uniunii de aproximativ 800 de miliarde EUR pe an.

„Statele membre ar putea lua în considerare creșterea resurselor disponibile pentru Comisie prin amânarea rambursării NextGenerationEU”, a comentat Mario Draghi. Opțiunea este văzută cu ochi buni de unii înalți funcționari ai UE, dar ar avea nevoie de sprijinul politic al tuturor celor 27 de state membre, care au subscris împrumutul UE din era pandemiei pe baza faptului că acesta ar fi unic și limitat în timp.

Germania respinge ideea propusă de Mario Draghi

„Germania nu ar fi de acord cu acest lucru. Ar fi o nepotrivire totală”, a declarat un oficial, adăugând că reînnoirea împrumuturilor ar crește costurile dobânzilor și ar ridica semne de întrebare cu privire la credibilitatea Uniunii ca emitent.

În cadrul programului NextGenerationEU, statele UE au atras până în prezent împrumuturi în valoare de aproximativ 94,6 miliarde EUR, pe care trebuie să le ramburseze începând din 2031. Între timp, Comisia a plătit până acum aproximativ 171 de miliarde EUR sub formă de subvenții, sumă care ar putea crește până la 357 de miliarde EUR.

Împrumuturile pentru aceste subvenții sunt programate să fie rambursate direct din bugetul UE între 2028 și 2058. Comisia ar putea emite obligațiuni pentru a refinanța datoriile restante care au finanțat granturile NextGenerationEU. Dar toate datoriile ar trebui rambursate până în 2058.

Împrumuturi rambursate până în 2028

Un purtător de cuvânt al Comisiei a declarat că profilul rambursărilor va fi stabilit în cadrul negocierilor privind bugetul pe termen lung al UE. Modificarea semnificativă a termenilor programului de împrumut ar necesita sprijinul unanim al statelor membre ale UE și ar trebui să treacă de Curtea Constituțională a Germaniei, care a decis că fondul de redresare nu încalcă tratatele UE pe motiv că a fost unic și limitat în timp.

„O simplă prelungire a datoriei UE de nouă generație ar intra în conflict cu faptul că această datorie este excepțională și cu jurisprudența germană. Este probabil ca soluția să implice construirea unui nou instrument care să permită menținerea cel puțin constantă a volumului datoriei UE”, a sugerat Lucio Pench, membru nerezident al think-tank-ului Bruegel.

Permiterea reînnoirii datoriei UE ar putea contribui, de asemenea, la creșterea atractivității obligațiunilor UE ca clasă de active; până în prezent, investitorii au fost descurajați de faptul că programul Uniunii este limitat în timp. „Având acest program ca emitent permanent, UE ar rezolva multe probleme în ceea ce privește relațiile cu investitorii, dar în cele din urmă este o decizie politică”, a declarat Jussi Harju, director la Citibank, potrivit Financial Times.