Spațiul public este indundat în ultima perioadă de tot soiul de păreorologi care emit judecți de valoare sau propun te miri ce scenariu, prin care să demonstreze modul în care a fost anihilată fata lui Dughin, asimimilat cu imaginea unui ”mini Lenin”, aka cel responsabil cu ideologia ”putinistă”.
Primul pas, pe care îl solicită orice demers care are pretenția că-și propune un obiectiv just și asumat, este acela de a contacta un specialist în domeniu. Cine ne poate spune mai bine ce înseamnă KGB/FSB mai toată lumea știe că la origini se află CEKA, NKVD și alte denumiri ale secoluluit trecut. Considerăm pe acestă cale că analiza domnului Tudor Păcuraru, colonel în rezervă, este cea care edifică câteva aspecte.
OHRANA, CEKA, NKVD, KGB, sau istoria torturii de la Romanov la Putin via Lenin
Prin urmare, haideți să vedem care e treaba cu acest KGB și cum operează, domnul Păcuraru trasează mai întâi de toate o linie între profesioniști si cei care o fac pe:
”În mod foarte semnificativ, înafara FSB/KGB, niciun alt serviciu de informații nu a comentat faptele. Fiindcă nu să comentează basme de adormit copiii. Profesioniștii știu foarte bine cum se pregătește și se săvârșește un asemenea atentat – în niciun caz cu implicarea unei singure persoane și a fiicei sale în vârstă de 12 ani. Fiindcă, din datele chiar de FSB publicate, asta n-a fost o grenadă agățată cu sârmă sub portbagaj și legată cu sfoară de cel mai apropiat copac! Să o luăm metodic”, susține colonelul în rezervă.
Asasinatul de la cap la coadă; Modus Operandi
Iacă-tă că am deslușit misterul KGB, mai departe suntem îndemnați de curiozitatea jurnalistică să aflăm modul de funcționare sau mai degrabă modus-operandi. Desigur că dacă avem la discreție analiză domnului colonel ar fi și păcat să n-o utilizăm. Așadar aflăm de un termen total străin mie și anume cel de filori, ce sunt filorii și ce fac? Domnul Păcuraru ne lovește cu realitatea peste ochi și explică, în termeni militari cum se purcede spre un asasinat.
” Filorii. Odată ordonată execuția, viitoarea victimă este luată sub filaj: ca să știi când se duce spre un loc propice instalării dispozitivului exploziv. Un muzeu de provincie, spre exemplu: Muzeul Pușkin din Zakharovo. Iar Filajul nu se face din apartamentul vecin, cu urechea prin perete, ci cu minimum cinci oameni: două echipe și un post fix, situat nu alături, ci în imobilul de vizavi, cu vedere spre parcare.
În cazul atentatului de la Oradea, a fost mai simplu: mașina a explodat chiar în parcare, deci a fost numai un post fix de filaj, care a constatat că victima a sosit acasă, parcarea e pustie, se poate ”lucra”. În cazul Dughina, atacatorii au preferat să monteze dispozitivului exploziv în altă locație – probabil parcarea de domiciliu era prea supravegheată”.
Așadar, am aflat ce sunt filorii și care este primul pas pe care îl urmăresc ceoi care se ocupă cu asasinatele. Am avut ți un bonus din partea colonelui în imaginea unei scurte analogii între cazul de la Orade și cel de acum câteva zile.
Vă rugăm să ne scuzați de curiozitatea criminală de care vom da dovadă în cele ce urmează, suntem datori cu exemplificarea până la capăt a modusului operandi. Deci, avem instituția, filatorii și aflăm tot de la Domnul Păcuraru cum se procedează mai departe. Dăm de alt termen, pe care nu-l cunoaștem, din fericire, și anume cel de ”instalatori”, dar nu la cei la care vă gândiți Dumneavoastră ci la:
”Instalatorii”. Odată familia Dughin sosită la destinație, filajul a semnalat unde și-a parcat mașina și unul dintre echipaje s-a desfășurat în teren. Adică unul dintre cei doi filori a intrat în Muzeul Pușkin, pentru a fi în contact vizual cu victimele și a putea constata și semnala pregătirile de plecare. Colegul l-a așteptat în mașină, cu motorul pornit.
În acel moment și-au făcut apariția ”instalatorii”. Nu e ca în filme, nu poți plimba o bombă cu mașina de filaj! Dacă victima se prinde de urmărire și cheamă Poliția, ești găsit cu dispozitivul exploziv în portbagaj: zece ani la Delfinul Negru, o pușcărie foarte-foarte neplăcută. De aceea filorii umblă întotdeauna ”curați”: fără arme și cu actele în regulă.
”Instalatorii” sunt, de regulă, trei. Unul dintre ei poartă uniforma companiei care se ocupă de parcări: am venit să ridicăm o mașină parcată aiurea! Fiindcă nu poți umbla pe sub mașinile din curtea unui muzeu plin de oameni, fără să fii luat la ochi”.
Mai întâi ridică puțin Toyota cu cricul, apoi fixează, cu monturi magnetice, cutia plată ce conține explozibilul sub scaunul șoferului. Apoi introduce ”andreaua” care armează detonatorul: când mașina pleacă, ”andreaua” cade și dispozitivul e armat. Coborând cricul, ajustează ”andreaua” cu țficul, la lungimea potrivită. Apoi scoate cuiul de siguranță și cu toții se fac nevăzuți”.
Iată-ne ajunși la jumătatea explicației, pentru a evita o pololghie inutilă vom fi ceva mai conciși. Operațiunea de asasinat se va centra în continuare în jurul unor termeni precum ”buchetul”, telefonistul, și vom încheia cu acoperirea.
Ce înseamnă buchetul, domnul Păcuraru ne spune:
”Buchetul”. Dispozitivul exploziv e în general făcut de altă persoană: artificierul. Oameni cu asemenea priceperi sunt prețioși, nu-i trimiți noaptea prin parcări, să se bage pe sub mașini. Încă din epoca sovietică, numele de cod pentru dispozitivul exploziv este ”Buchetul”. E o cutie plată de oțel, care are doi magneți de fixare. În interior sunt câteva sute de grame de explozibil brizant – în cazul de față, TNT. Este exclus să te plimbi cu așa ceva peste frontiere: câinii vameșilor sunt dresați să detecteze nu numai stupefiantele, ci și explozibilii. Cu excepția exoticului SEMTEX cehoslovac, explozibilii au miros specific. Te trezești cu mascații trăgând de portiere, și pe-aici ți-e drumul: Delfinul Negru!
Cu un sânge race care nu este caractersitic tuturor, colonelul în rezervă a și identificat ce tip de dispozitiv s-a folosit,
”Dispozitivul folosit în cazul Dughin a avut două detonatoare. Unul mecanic: la plecarea Toyotei de pe loc, ”andreaua” cade, făcând contactul care armează al doilea detonator, acționat de la distanță. În general este un telefon mobil ”prelucrat”: în locul dispozitivului de vibrații este conectată capsa electrică, care inițiază explozia”.
Așadar, am mai redus din scenariile care au curs ”fără număr” pe internet. Mai departe vom continua cu opinia domnului în cauză care, vă avertizăm, nu este pentru toate stoacurile, acesta afirmă:
Telefonistul”. Fiica domnului Dughin se urcă în mașină și o ia spre Bolshiye Vyazemi. Cum pleacă de pe loc, ”andreaua” cade și detonatorul mecanic armează al doilea detonator, acționat de la distanță. Deci victima pornește, cu filajul pe urmele sale. Evident, filorii semnalează: la volan nu e Sașa Dughin! În mod normal operațiunea ar fi fost abandonată.
Dar nu a fost abandonată, ceea ce ne spune două lucruri. Primo: de la bun început se intenționa avertizarea, iar nu lichidarea lui Alexandr Dughin. Secundo: amicul său, care l-a oprit pe filosof să urce în mașina cu ”Buchetul”, n-a acționat din întâmplare, ci la ordin.
Când mașina ”preparată” se apropie de acel punct de pe șoseaua Mojaisk unde așteaptă ”Telefonistul”, filajul anunță – iar cineva formează numărul numai de el știut și așteaptă, cu mâna pe butonul de apel. Apropo, de unde știe ”Telefonistul” unde să aștepte, că peste 20 de minute mașina victimei va trece pe șoseaua Mojaisk, prin fața sa? Fiindcă cineva din anturajul familiei Dughin i-a zis unde și-au fixat întâlnire filosoful și fiica sa. E același amic care l-a oprit pe filosof să urce în mașina cu ”Buchetul”? Foarte probabil.
Observați ușurința cu care alternează termeni ce descriu amabilitatea și politețea cu unele construcții verbale care descriu planul unui asasinat.
Nu mai avem mult până la finalul analizei, am rămas fix la punctul în care expozițiunea devine din ce în ce mai aproape de un film cu valențe de Hollywood:
” Când victima e în raza sa vizuală, ”Telefonistul” apelează, declanșând explozia. Iar apoi aruncă telefonul în primul canal. Declanșare din proximitate. Așa s-a întâmplat în cazul Dariei Dughina, așa se face atunci când ”Împrăștierea Buchetului” este filmată, pentru ca să poată bucura ochii celui care a comandat – și plătit! – operațiunea.”.
Și în final, încheiem cu acoperirea asasinilor, care, în gândirea cadrului militar a fost realizată astel:
Acoperirea. Deci doi filori în postul fix, patru filori în echipa de filaj, trei ”instalatori” și un artificier: 10 persoane și 3 automobile. Detaliile atentatului căruia i-a căzut victimă Daria Platonova Dughina arată că a fost organizat profesionist, de cineva care nu s-a zgârcit la oameni și la mijloace materiale. Să nu-mi ziceți mie că, Rusia fiind în război, spionajul ucrainean poate infiltra 10 oameni și 3 mașini fără ca FSB/KGB să prindă de veste.
Deisgur că apologia domnului Păcuraru nu poate fi încheiată fără un scurt apel la reculul istoriei.
Câteva concluzii cu iz de recul istoric
”Capabilitățile contrainformative ale FSB/KGB sunt de altfel dovedite de datele pe care respectivul serviciu le-a făcut publice, privind presupusa atentatoare, o ucraineancă de 43 de ani, Natalia Vovk. La nici 24 de ore de la atentat, FSB/KGB a difuzat nu numai fotografii ale celei în cauză, ci și traseul pe care l-a urmat timp de o lună de zile prin Rusia, automobilele folosite, ba chiar și legitimația sa de ofițer ucrainean. Aici, spionii ruși au comis un exces de zel: niciodată un cadru militar nu pleacă în străinătate cu așa ceva la el”.
Altminteri spus, încă se mai poartă ceva din Beria, tătuca KGB-ului dar ceva mai târziu, în acest sens aflăm că:
”Povestea de ”acoperire”, așa cum ne-a fost servită de urmașii tovarășului Beria, prezintă câteva probleme evidente. În primul rând, e cu totul imposibil ca o singură persoană să fi realizat un atentat în condițiile date, iar rușii știu bine asta și știu că și noi știm asta.”
Tot ceea ce ar trebui să evităm și anume inducerea unui adevăr care nu este ”adevăr”, constă în următorul paragraf
”În al doilea rând, cekiștii doresc cu tot dinadinsul să-i credem pe cuvânt că doamna Vovk a adus bomba cu mașina din Ucraina și a plimbat-o prin Rusia o lună de zile, printre jucăriile lui fie-sa. Iar FSB/KGB, care le fila cu grijă pe amândouă, știind că mămica e cadru de informații advers, nu le-a văzut că se joacă cu bombe. Nu le-a văzut nici când s-au vârât pe sub mașină, nici când s-au deplasat ca fulgerul, înaintea mașinii victimei, la locul viitorului atentat și nici n-a putut să le împiedice să plece nestingherite în Estonia” și mai departe continuă personajul nostru cu o părere exprimată astfel:
”Părerea mea e că adoratorii lui Felix ”Imundovici” Dzerjinski ne iau drept fraieri și ne servesc o nouă gulgută râncedă, din seria ”ucrainenii se împușcă singuri ca să dea vina pe ruși”. Iar cele mai mari suspiciuni le ridică faptul că nimeni nu l-a luat la întrebări pe ”amicul” care l-a împiedicat pe Sașa Dughin să se urce în mașina cu ”Buchetul”, care știa că Daria Dughina o ia spre Bolshiye Vyazemi. Și a trimis vorbă să fie așteptată.. cu flori!”.
