Susținătorii președintelui Kais Saied sărbătoresc pe străzi după un rezultat prognozat care îl va face practic imposibil de înlăturat din funcție. Președintele tunisian, Kais Saied, a sărbătorit victoria aproape sigură a votului „da” la referendumul privind o nouă constituție care întărește puterile șefului statului și riscă revenirea unui regim autoritar în locul de naștere al Primăverii Arabe.
La referendumul, organiza la un an de zile după ce Kais Saied a demis guvernul și a înghețat parlamentul în ceea ce rivalii au numit o lovitură de stat, au votat cel puțin 27,5% din cei 9,3 milioane de alegători înregistrați, a anunțat comisia electorală tunisiană ISIE, luni, târziu, după închiderea urnelor. Un procent covârșitor de 92-93% dintre cei care au votat au susținut noua constituție, potrivit unui sondaj la ieșirea de la urne realizat de institutul Sigma Conseil. Primele rezultate sunt așteptate marți după-amiază, potrivit The Guardian.
După ce rezultatul preconizat a fost anunțat la televiziunea națională, susținătorii lui Saied au condus mașini în procesiune prin centrul Tunisului, fluturând steaguri și claxonând, unii dintre ei cântând imnul național sau strigând „Ne-am sacrifica sufletele și sângele pentru tine, Saied!”.
O nouă etapă
Marți, în jurul orei locale 2.00, președintele a apărut în fața unei mulțimi bucuroase. „Tunisia a intrat într-o nouă etapă”, a declarat el, potrivit televiziunii locale, adăugând că „a fost o mare aglomerație în secțiile de votare și că rata ar fi fost mai mare dacă votul ar fi avut loc în două zile”.
Prezența la vot în această zi a fost mai mare decât se așteptau mulți observatori, ceea ce arată că Saied continuă să se bucure de popularitate personală după aproape trei ani de mandat. Fără a-i numi, președintele a promis că „toți cei care au comis crime împotriva țării vor fi trași la răspundere pentru acțiunile lor”. Criticii lui Saied au avertizat că noua constituție va bloca puterile prezidențiale, ceea ce ar putea duce Tunisia înapoi în dictatură.
Noul text l-ar plasa pe președinte la comanda armatei, i-ar permite să numească un guvern fără aprobarea parlamentului și ar face practic imposibilă revocarea sa din funcție. De asemenea, președintele ar putea prezenta proiecte de lege parlamentului, care ar fi obligat să le acorde prioritate.
Referendumul a generat puține valuri într-o regiune care încă se regrupează după 10 ani de provocări directe la adresa fundamentelor autocrațiilor sale, care au stârnit un val de speranță că cetățenii, mai degrabă decât autocrații, ar putea să își modeleze propriile destine.
În timp ce revoluțiile au fost anulate de loviturile de stat militare din Egipt, de intervenția saudită în Bahrain și – în cele din urmă – de sprijinul acordat de Golf guvernului sirian, Tunisia a fost considerată ultima speranță printre mișcările de resetare a contractului dintre cetățean și stat și de redefinire a modului în care se face politică în Orientul Mijlociu.
Perspectivă istorică
Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au apărut ca susținători ai lui Saied, care acum pare să aibă o cale clară pentru a transforma guvernarea țării de la un sistem parlamentar hibrid la un model prezidențial care îi oferă o stăpânire de vicelider asupra țării.
„Tunisia este un exemplu clar al modului în care perspectivele liderilor internaționali privind tranziția democratică sunt, în cel mai bun caz, distorsionate”, a declarat Nancy Okail, avocat pentru drepturile omului și director executiv al Centrului pentru Politici Internaționale. „Deși Tunisia se afla pe calea cea bună a reformei politice, provocările economice, împreună cu corupția, trăgeau semnale de alarmă cu mult înainte de președinția lui Saied. O preluare a puterii a fost răspunsul său la aceste provocări. „Dinamica regională după 11 ani nu este cu siguranță promițătoare”, a adăugat ea. „Relația tranzacțională dintre Occident și regiune, care acordă prioritate petrolului, cu o viziune îngustă asupra securității și normalizarea relațiilor cu autocrații nu fac decât să înrăutățească lucrurile.
„Eșecurile și fragilitatea acestor state în mijlocul crizei alimentare și a tendințelor economice globale alarmante și a crizei climatice vor crește probabilitatea unor noi conflicte în regiune, ceea ce ne va readuce la o situație mult mai periculoasă decât acum 11 ani.” Mulți alegători au părut să nu țină cont de conținutul referendumului sau să nu fie preocupați de puterile largi pe care acesta le-a acordat președintelui țării. Apatia și oboseala au devenit constante în discursul politic din Tunisia, care a fost afectată de corupție și de probleme economice de-a lungul mai multor guverne alese în mod democratic.
În timp ce mulți consideră mișcările lui Saied ca fiind un cui în sicriul primăverii arabe, alți observatori spun că o schimbare de o asemenea amploare necesită o perspectivă generațională și istorică.
„Desigur, referendumul de astăzi din Tunisia este un regres pentru înrădăcinarea unei culturi democratice în Tunisia”, a declarat HA Hellyer, cercetător nerezident la Carnegie Endowment for International Peace. „Dar istoria schimbărilor revoluționare din întreaga lume este așa: un pas înainte, un pas înapoi, și așa mai departe. Tunisia și, sincer, lumea arabă, nu este diferită.
