Micul stat vest-european care găzduiește sediile UE și NATO, Belgia, are de mult timp o viață politică națională disfuncțională. Deține recordul mondial pentru cea mai lungă perioadă de timp necesară pentru formarea unui guvern în timpul negocierilor de coaliție, peste 500 de zile.
Acum, tensiunile dintre Flandra, de limbă olandeză, în nord, și Valonia, de limbă franceză, în sudul țării, amenință cu o criză mult mai mare. Alegerile urmează să aibă loc în iunie 2024. Potrivit sondajului de opinie realizat de POLITICO, partidul de extremă dreapta Vlaams Belang, care dorește să transforme Flandra într-un stat complet independent și separat, este acum cea mai mare forță politică din țară.
„Credem că Belgia este o căsătorie forțată”
Tom Van Grieken, care a devenit președinte al partidului său când avea doar 28 de ani și care a fost cheia succesului recent al acestuia, a fost ferm în ceea ce privește planurile sale de independență dacă va câștiga.
„Credem că Belgia este o căsătorie forțată. Dacă unul dintre ei vrea să divorțeze, vom discuta asta ca adulți… trebuie să ajungem la o divizare ordonată. Dacă nu vor să vină la masă cu noi, o vom face unilateral”, a declarat Van Grieken în biroul său din apropierea cartierului UE din Bruxelles.
Cetățenii flamanzi, cândva defavorizați în ciuda faptului că sunt mai numeroși decât omologii lor francofoni, au acum drepturi lingvistice și competențe politice pe care le-au cerut de mult timp.
„Pentru mulți, bătălia este oarecum dusă”, a declarat Karl Drabbe, un editor cu rădăcini în mișcarea flamandă. În cadrul statului federal belgian, regiunile au acum competențe extinse în ceea ce privește furnizarea de educație, politica agricolă și transporturile. „Acest lucru nu a dus la salturi cutremurătoare, dimpotrivă. Apetitul de a urca „pe baricade” pentru „pași mari în reforma statului” este, prin urmare, limitat „, a adăugat Drabbe. Dar liderii Vlaams Belang nu se bazează doar pe politica lor pro-independență pentru sprijin.
Ascensiunea dreptei în Belgia
În întreaga UE, extrema dreaptă a crescut în ultimele luni, pe măsură ce blocul se luptă cu imigrația, creșterea lentă și inflația ridicată. În acest context, partidele populiste și anti-sistem au câștigat sprijin. Belgia este una dintre țările europene care se confruntă cu un aflux major de solicitanți de azil, cu un număr de sosiri similar cu cel din timpul crizei migrației din 2015.
În Flandra, migrația este considerată preocuparea numărul unu pentru alegători, potrivit unor studii recente. „Vlaams Belang deține tema migrației, care este foarte importantă pentru o mulțime de alegători flamanzi. Acesta este principalul motiv al succesului lor”, a declarat Nicolas Bouteca, profesor asociat la Universitatea din Ghent.
Pentru Bart De Wever, președintele partidului naționalist flamand N-VA, „aceeași tendință se întâmplă în toată Europa în acest moment”.
Există „un val de neliniște imensă” în rândul cetățenilor care se simt „abandonați din punct de vedere economic de propriile elite. Și oricât de nedrept vi se pare acest lucru, extrema dreaptă profită de el. În sondaje, partidul său, N-VA, este acum al doilea partid ca mărime în Flandra, după Vlaams Belang”, a adăugat profesorul universitar.
Migrația, cea mai mare provocare politică
Potențialii alegători ai Vlaams Belang consideră că migrația este cea mai importantă problemă politică, urmată de taxe și economie. O reformă a statului belgian este semnificativ mai puțin relevantă pentru ei, potrivit aceluiași studiu.
Belgia a fost creată într-un mod haotic, neplanificat – en stoemelings, în dialectul bruxellez. S-ar putea ca dispariția țării să se producă, de asemenea, din întâmplare, ca urmare a faptului că alegătorii doresc pur și simplu să abordeze problema migrației?
Van Grieken spune că nimeni nu ar putea să nu observe sprijinul partidului său pentru independența flamandă. „Nu este vorba că oamenii nu știu. Este primul punct al programului nostru”, a declarat Grieken. Acesta a recunoscut că nu toți alegătorii săi ar putea fi emoționați de ideea de independență. „Dar știu că cineva care este împotriva independenței nu va vota pentru partidul meu, sau pentru N-VA”.
Calea spre divorț
Strategia lui Van Grieken este de a deveni cel mai mare partid din Flandra la alegerile din iunie anul viitor, ceea ce i-ar oferi prerogativa de a-și alege partenerul de coaliție pentru guvernul flamand. În mod ideal pentru el, acesta ar fi N-VA. Apoi, guvernul flamand ar emite o declarație de suveranitate pentru a-i forța pe partenerii de coaliție francofoni să negocieze sfârșitul Belgiei, așa cum există în prezent.
Există obstacole, chiar dacă Van Grieken câștigă. În cadrul N-VA, există dezacorduri aprige cu privire la formarea unui guvern cu Vlaams Belang. O astfel de mișcare ar încălca o promisiune veche de un deceniu a establishmentului politic belgian de a nu guverna cu extrema dreaptă. Chiar dacă N-VA ar face pasul fatidic de a face echipă cu extrema dreaptă, partea francofonă a politicii belgiene va fi probabil o absență la masa negocierilor, cel puțin pentru început.
Cu toate acestea, fiecare dintre aceste măsuri ar crea o instabilitate politică suplimentară în Belgia, iar acest lucru, în sine, ar putea contribui la promovarea cauzei independenței. Prim-ministrul belgian Alexander De Croo, care conduce în prezent o coaliție dificilă formată din șapte partide, a venit la putere după alegerile din 2019.
Sursa instabilității politice
Acel vot a fost urmat de o căutare chinuitoare de 500 de zile pentru un acord de coaliție, iar de atunci De Croo se luptă să mențină partidele de guvernare pe aceeași pagină în ceea ce privește problemele cheie.
Declinul în continuare al partidelor de la centru la alegerile de anul viitor ar face ca formarea unui guvern de coaliție națională să fie și mai dificilă. Ivan De Vadder, un reporter politic veteran care a scris mai multe cărți despre politica belgiană, se teme că acest lucru ar crea un cerc vicios.
„Cei mai mulți oameni se uită la guvernul flamand, pentru că poți vorbi despre aceste mișcări în termeni de șah inteligibili. Pentru mine, ceea ce se va întâmpla la nivel federal este mult mai exploziv, deoarece riști un blocaj total al instituțiilor politice… Acest lucru este mult mai exploziv pentru supraviețuirea Belgiei decât ideea ca Flandra să își proclame independența”, a precizat Ivan de Vadder, citat de Politico.
