Lucrurile par să ia o întorsătură complicată în ceea ce privește zona balcanică. Cu o tactică propagandistă, Federația Rusă ia drept avantaj faptul că statele precum Macedonia de Nord încearcă să ajungă la Uniunea Europeană de 17 ani. Experta Veronica Anghel este de părere că Bruxellesul ar trebui să fie mai atent și să ofere pună mult focus pe țările din împrejurimi.
În ceea ce vizează aderarea în UE se află pe lista de așteptare opt țări. Acestea sunt Republica Moldova, Muntenegru, Serbia, Macedonia de Nord, Bosnia și Herțegovina și Albania.
Țările balcanice, ultimele la rând
Încă din anul 2005 Turcia a inițiat dezbateri și negocieri pentru a fi inclusă, însă eforturile nu par să fie aproape de un rezultat de succes. Macedonia de Nord se află într-o situație similară, fiind în proces de 17 ani, fără o concluzie. Pe fondul acestor întămplări, Rusia profită, luând în calcul și influența mare pe care o are în țări precum Serbia, și cum aceasta devine tot mai mare.
Veronica Anghel este o specialistă (pitolog) care lucrează într-o instituție de prestigiu, anume Universitatea John Hopkins, și este cercetătoare la Institutul European din Florența. Specializările acesteia constă în analiza de risc, integrarea europeană, sisteme democratice și politica de partid în Europa de după comunism.
Aceasta a menționat că UE a inițiat negocieri de aderare cu Macedonia de Nord și Albania, la o perioadă de 5 luni de la a doua invazie a Rusiei din Ucraina. Cele două țări se află încă în poziția de canditat, după 17, respectiv 8 ani.
Bosnia și Herțegovina a primit statutul de canditat din partea Consiliului European, iar aceste hotărâri au fost luate ulterior exprimării nemulțumirilor țărilor de vest din Balcani ce privesc fenomenul în care Ucraina și Moldova, în contextul actual în care sunt dezechilibrate de război, au primit cu prioritate statutul de canditat. Mai exact, la o perioadă de 3 săptămâni de la începerea războiului.
Declarațiile unei specialiste
„Dar aceste mișcări ale UE nu sunt automat o veste bună pentru Balcanii de Vest. UE nu a reușit să umple această conversație cu un conținut politic sau tehnic care să țină cont de anii de diplomație a promisiunilor încălcate față de aceste țări. Aceste promisiuni neîndeplinite au dus la pierderea credibilității procesului de extindere. În loc să regândească ceea ce înseamnă extinderea în acest context, atât UE, cât și țările din Balcanii de Vest au sfârșit prin a se reangaja în același tip de negocieri formale de aderare care au fost purtate în trecut, așteptând un rezultat diferit. Să faci același lucru în continuu așteptând un altfel rezultat nu poate decât să se încheie în frustrare”, comunică Veronica Anghel.
Anghel mai precizează și că faptul că nu există o adaptabilitate poate isca mai multe probleme decât soluții unei zone care are deja de-a face cu inamici antieuropeni și antidemocratici, atât din interior cât și din exterior, potrivit specialistei. De fapt, politica de extindere ar reprezenta o procedură menită să echilibreze granițele, decât o cursă cu obstacole și un țel fix.
„UE folosește extinderea ca parte a trusei sale de politică de securitate. Asta redefinește modul în care ar trebui să înțelegem obiectivul principal pe care UE îl asociază cu acest proces. Reactivarea politicii de extinderii reconfirmă principala sa utilitate ca mecanism de stabilizare a frontierelor și de consolidare a păcii. Nu este, așa cum am crede, o cursă cu obstacole la capătul căreia se află statutul de membru. Ca urmare, perspectiva aderării la UE este mai puțin sinceră, în ciuda faptului că retorică de extindere a UE este construită în jurul credibilității”, explică pitologul, conform adevărul.ro.
