Probabila candidatură a președintelui Comisiei Europene pentru un al doilea mandat seamănă mai degrabă cu o încoronare decât cu o deliberare democratică. Uniunea Europeană se pregătește „să își încoroneze propriul monarh”, Ursula von der Leyen. Dar puterea pe care o deține nu are nimic simbolic.
În calitate de președinte al brațului executiv al blocului, Ursula von der Leyen va fi în funcție până în 2024, când UE va alege un nou Parlament European. Votul este menit să contribuie la stabilirea, cel puțin în teorie, a celui care îi va succeda în această funcție puternică. Dar, la mai mult de un an de la alegeri, stelele se aliniază deja în jurul unui al doilea mandat pentru von der Leyen, care încă nu a confirmat că este interesată să continue în funcție.
Von der Leyen, asociată cu regalitatea
Partidul Popular European de centru-dreapta, care controlează cea mai mare fracțiune din Parlamentul European, și-a aruncat greutatea în spatele politicianului german, la fel ca și partidele conservatoare din Germania. Coaliția de guvernare de la Berlin a cancelarului Olaf Scholz, trimite de asemenea, semnale pozitive. Și, în timp ce președintele francez, Emmanuel Macron, încă nu a spus public dacă o susține pe Ursula von der Leyen pentru un al doilea mandat, este posibil ca acesta să o susțină din nou deoarece, în mare parte datorită liderului francez a obținut postul în anul 2019. Von der Leyen ar trebui să obțină o majoritate simplă în Parlament pentru a fi confirmată pentru un al doilea mandat. Ea a fost abilă în cultivarea grupurilor din Parlament, oferindu-le victorii legislative, cum ar fi Green Deal al UE.
Ca urmare, eforturile acestora de a prezenta o alternativă credibilă la von der Leyen pentru postul de conducere au fost cel mult slabe, ceea ce i-a determinat pe unii dintre cei din interiorul UE să se întrebe dacă va exista măcar o campanie adecvată pentru cel mai puternic rol din birocrația europeană. „Va exista măcar o campanie pentru cel mai important post din UE? Dacă va exista o provocare frontală serioasă la adresa ei, aceasta va veni probabil din partea extremei stângi și a extremei drepte” a spus un membru al Partidului Popular European în timpul unei întâlniri a conservatorilor europeni la Munchen săptămâna trecută, care a cerut să nu fie numită pentru a vorbi sincer despre deliberările interne.
Într-adevăr, cu atât de multă putere de foc politică care o susține pe von der Leyen, revenirea ei la funcția de conducere începe să semene mai degrabă cu o încoronare decât cu o determinare democratică. Ceea ce ar fi potrivit pentru un lider care, datorită ținutei sale este cât se poate de apropiată de regalitatea UE, dacă ar exista așa ceva. Într-adevăr, tatăl lui von der Leyen, Ernst Albrecht, a fost unul dintre primii funcționari publici ai UE. Ursula von der Leyer și-a petrecut primii 13 ani din viață în cartierul Ixelles din Bruxelles, în umbra instituțiilor UE. A urmat cursurile Școlii Europene, unde s-a întâlnit cu copiii elitelor și a învățat franceza și germana, limbile puterii europene. După ce a obținut o diplomă în medicină, a crescut șapte copii și a fost ministru german al Apărării în timpul fostului cancelar Angela Merkel, von der Leyen s-a întors la Bruxelles în 2019, dar nu a fost printr-o călătorie democratică. Aceasta a fost aleasă de liderii UE în timpul unei negocieri cu ușile închise, în cadrul căreia au respins așa-numitul Spitzenkandidat sau „candidat principal” prezentat de conservatorii UE și, în schimb, i-au oferit postul lui von der Leyen.
Putere fără precedent
Deși nu este chiar o moștenire a titlului, acest lucru se apropie de procesul prin care nobilii polonezi își alegeau regele în Evul Mediu și în Evul Mediu târziu. Odată ajunsă la putere, von der Leyen a ales să locuiască într-un apartament la ultimul etaj al clădirii Berlaymont, care găzduiește Comisia Europeană, în loc să locuiască printre oamenii din Bruxelles. Aceasta își alege cu grijă întâlnirile cu jurnaliștii și apare de obicei în momente atent regizate, cum ar fi discursul său despre starea Uniunii. Iar stilul ei de conducere, coafat, controlat și atent distanțat, amintește mai degrabă de un monarh luminat, decât de un lider democratic care caută aprobarea poporului. Rarele priviri în viața privată a lui von der Leyen par să nu facă decât să sublinieze analogia regală. După ce poneiul ei preferat, Dolly, a fost atacat de un lup în apropierea casei sale de la țară din Burgdorf-Beinhorn, în Germania, von der Leyen a ordonat Comisiei Europene să reevalueze normele care protejează lupii în întreaga UE.
Cu siguranță, von der Leyen nu este vinovată pentru faptul că funcția de președinte al Comisiei Europene nu a fost niciodată menit să fie ales. Acesta a fost conceput de capitalele naționale pentru a le îndeplini voința, nu pentru a rivaliza cu puterea lor – de aici și termenii cu sonoritate neutră de „comisie” și „comisari”, mai degrabă decât, să zicem, „minister” și „miniștri”. Cu toate acestea, Comisia a acumulat treptat mai multă putere decât s-a dorit inițial. Iar sub conducerea lui von der Leyen, aceste puteri s-au extins la un nivel fără precedent. Zdruncinată de pandemia COVID-19 și de invazia Rusiei în Ucraina, Comisia sa a preluat sarcina de a coordona politica în domeniul sănătății și al apărării, care anterior erau în grija exclusivă a statelor membre ale UE.
Mai multă democrație
Acest lucru a dus la apeluri pentru „mai multă democrație” în ceea ce privește modul în care este aleasă persoana care va ocupa postul de conducere al UE. Începând cu 2014, cetățenii UE au început să aibă un cuvânt de spus în alegerea președintelui Comisiei prin așa-numitul Spitzenkandidat, sau sistemul candidatului principal, prin care grupul care obține cele mai multe voturi la alegerile parlamentare își propune candidatul pentru funcția supremă. Cu toate acestea, doar cinci ani mai târziu, liderii au renunțat în mod sumar la sistemul Spitzenkandidat, alegând-o pe von der Leyen, care nu a candidat pentru un loc în Parlament, în detrimentul lui Weber, care era candidatul principal al partidului său.
Mișcarea a anulat orele de dezbateri televizate între candidații principali. Drept urmare, liderii conservatori sunt hotărâți să facă sistemul Spitzenkandidat să funcționeze de data aceasta. În contextul în care forțele antieuropene sunt în ofensivă în Polonia și Ungaria, iar Marine Le Pen este pregătită să facă o nouă ofertă pentru președinția Franței în 2027, UE nu își poate permite acuzațiile. Joi, liderii PPE și ai Uniunii Creștin-Democrate germane și-au trâmbițat sprijinul pentru von der Leyen ca Spitzenkandidat. Prin blocarea din timp a sprijinului pentru von der Leyen, ei speră să evite o repetare a anului 2019. Totuși, făcând acest lucru, ei riscă, de asemenea, să submineze însăși noțiunea de campanie, deoarece von der Leyen este mult mai puternică și mai cunoscută decât aproape toți potențialii rivali, conform Politico .
