Arta este un subiect foarte frumos însă extrem de greu de discutat, fiind vorba în mare parte, despre imaginație, creativitate și sentimente nimic nu poate fi greșit sau corect. Este pur și simplu vorba despre cum te face să te simți o operă de artă atunci când o privești.
Însă, cu toate acestea, opere de artă sunt scumpe, uneori supra apreciate și imposibil de cumpărat de oamenii cu venituri modeste. Scena artei contemporane este înfloritoare cu pasiunea artiștilor și creativilor care sunt determinați să inspire și să influențeze oamenii cu arta. Și odată cu evoluția scenei de artă, prețurile operelor de artă s-au schimbat – au crescut la figuri extravagante. Există lucrări ale unor artiști ale căror valori depășesc o sută de mii, chiar și un milion. La masa generală, aceste numere sunt derutante. Dar, cine stabilește prețul unei opere de artă și cum ajung anumite tablouri să coste cât o casă?
Problema valorii și modul în care se poate afla valoarea unei opere de artă se numără printre cele mai importante probleme cu care se confruntă un colecționar de artă, mai ales astăzi, când piața extrem de fluctuantă și-a pus amprenta asupra modului în care evaluăm arta. Recomandarea generală ori de câte ori se evaluează intervalul de preț este de a consulta un expert – cu toate acestea, există mai multe lucruri pe care un colecționar le poate face pe cont propriu pentru a se apropia mai mult de cunoașterea ratei aproximative de cost a unei anumite piese. Înainte de a intra în subiect, este necesar un avertisment corect – evaluarea artei este un proces complicat, puternic influențat de multe variabile și tendințe ale pieței.
Cum stabilim prețul?
Parametrii și elementele care determină valoarea artei s-au schimbat cu siguranță față de trecut. Până la apariția epocii moderne, la întrebarea care este valoarea artei se putea răspunde mai ușor, luând în considerare materialele folosite, scopul urmărit, dimensiunile, notorietatea artistului și a comisionarului – o figură extrem de comună pe atunci. Chiar dacă nu toate aceste elemente au dispărut, astăzi ele sunt cu siguranță completate de altele. Este suficient să ne gândim că astăzi o operă de artă precum Comedian de Cattelan se poate vinde cu 150.000 USD, un preț care depășește cu siguranță costul materialelor folosite: o banană și o bandă adezivă.
Maurizio Cattelan, Comedian, 2019
Valoarea intrinsecă a unei opere de artă constă în ceea ce nu poate fi determinat prin numere. Cea mai greu de stabilit, valoarea intrinsecă este o valoare emoțională extrem de subiectivă, legată de modul în care o anumită operă de artă îl face pe privitor să se simtă, de senzațiile pe care le provoacă și, bineînțeles, aceasta nu poate fi deținută sau arătată. În plus, toate aceste variabile depind de mediul cultural, de educație și de experiența personală de viață. și sunt mai degrabă independente de materialele folosite. De exemplu, lăsând la o parte aspectul investițional al unei achiziții de artă, dacă o operă de artă realizată din aur vă lasă rece, valoarea sa intrinsecă scăzută pentru dumneavoastră nu va justifica prețul acesteia. Dezbaterile în jurul semnificației generale a artei sunt nenumărate, iar definiția valorii intrinseci este ceva ce ține de individ. La urma urmei, are legătură cu unicitatea, caracterul de neînlocuit și aura sacră care înconjoară arta.
Valoarea socială a artei
Un alt element relevant al valorii artei este semnificația socială. Arta este, într-adevăr, un mijloc de comunicare, deoarece transmite idei, valori, sentimente, concepte, care pot fi receptate diferit de fiecare observator, dar care vehiculează totuși idei referitoare la societate și la condiția umană. Atunci când produce artă, un artist împărtășește o poveste, un sentiment, elemente culturale, iar în momentul în care oamenii o percep, o înțeleg și ei și își proiectează propriile povești, sentimente și culturi. Mai mult, valoarea socială a artei provine din capacitatea de a reuni indivizi în scopul unei experiențe comune.
Valoarea comercială a artei
Un alt element principal al valorii artei este valoarea de piață, mai simplu spus, prețul acesteia. Având în vedere ceea ce s-a menționat despre valoarea socială și intrinsecă a artei, ar trebui să fie clar acum că prețul unei opere de artă nu este determinat în același mod ca și în cazul bunurilor utilitare. Valoarea comercială a unei opere de artă, de fapt, este determinată în funcție de niște consensuri colective, exact ca și moneda: este o stipulație umană care o definește.
Atunci când vorbim despre artă, există două piețe distincte pe care au loc negocieri și se produce această stipulație: piața primară, care subminează trecerile din mâinile artistului până la primul cumpărător, unde prețul este decis în principal de artistul însuși și de negustorul său, și piața secundară, pentru toate trecerile succesive ale unei opere de artă, unde prețul urmează în mod inevitabil principiul cererii și al ofertei.
Cea mai valoroasă operă de artă din lume
Cea mai valoroasă pictură din istorie trebuie să fie cu siguranță Mona Lisa, de Leonardo da Vinci. Deși este considerată neprețuită, putem determina o anumită valoare numerică prin prisma valorii de asigurare a tabloului. În 1962, capodopera a fost evaluată la o valoare de 100 de milioane de dolari. Odată ce luăm în considerare inflația, aceasta ar fi echivalentul a 860 de milioane de dolari în 2022.
Portretul lui Mona Lisa del Giocondo (1503-1506) de Leonardo da Vinci
Leonardo da Vinci este definiția artei. Acesta a fost atât pictor, desenator, sculptor, arhitect și inginer italian, a cărui pricepere și inteligență, poate mai mult decât a oricărei alte personalități, a întruchipat idealul umanist renascentist. Ultima Cină (1495-98) și Gioconda (c. 1503-19) se numără printre cele mai populare și influente picturi ale Renașterii. Caietele sale de notițe dezvăluie un spirit de cercetare științifică și o inventivitate mecanică cu secole înaintea timpului lor.
Faima unică de care s-a bucurat Leonardo în timpul vieții sale și care, filtrată de critica istorică, a rămas nealterată până în prezent, se bazează în mare parte pe dorința sa nelimitată de cunoaștere, care i-a ghidat întreaga gândire și comportament. Artist din fire și prin înzestrare, el își considera ochii ca fiind principala cale de acces la cunoaștere; pentru Leonardo, vederea era cel mai înalt simț al omului, deoarece numai ea transmitea imediat, corect și cu certitudine faptele experienței. Prin urmare, orice fenomen perceput devenea un obiect de cunoaștere, iar saper vedere („a ști să vezi”) a devenit marea temă a studiilor sale. Și-a aplicat creativitatea în toate domeniile în care se folosește reprezentarea grafică: a fost pictor, sculptor, arhitect și inginer. Dar a mers chiar mai departe. Și-a folosit intelectul său superb, puterea neobișnuită de observație și măiestria în arta desenului pentru a studia natura însăși, o linie de cercetare care a permis ca activitățile sale duale de artă și știință să prospere.
Cea mai valoroasă operă de artă vândută
Probabil că cea mai mediatizată vânzare de artă din istorie a fost licitația Salvator Mundi a lui Leonardo da Vinci, care a adunat peste 450 de milioane de dolari la Christie’s New York în 2016, în timpul unui eveniment de artă postbelică și contemporană. După un război al licitațiilor care a durat 19 minute, Salvator Mundi a devenit cea mai scumpă operă de artă vândută vreodată la licitație. Vândută dintr-o colecție privată europeană, cumpărătorul câștigător s-a dovedit ulterior a fi Mohammed bin Salman, prințul moștenitor al Arabiei Saudite. Lucrarea îl înfățișează pe Hristos făcând semnul crucii cu mâna dreaptă și ținând un glob translucid în mâna stângă. Mult timp s-a crezut că este o copie a unei lucrări pierdute a lui Leonardo, dar pictura a fost atribuită din nou maestrului renascentist în urma restaurării sale în 2006. Înainte de vânzare, tabloul a fost expus în 2011 la National Gallery din Londra. În ciuda întregii atenții acordate lucrării, mulți istorici au pus la îndoială faptul că Leonardo a pictat cu adevărat Salvator Mundi, iar lucrarea nu a apărut în retrospectiva Leonardo de la Luvru din 2019.
Leonardo da Vinci, Salvator Mundi (ca. 1500)
