Țările UE doresc să împiedice ca hainele aruncate să mai încarce gropile de gunoi din afara blocului comunitar. Însă o serie de țări, printre care Kenya, avertizează că acest lucru va afecta comerțul local cu țesături second-hand.
Franța, Suedia și Danemarca cer UE să sprijine solicitarea lor de a modifica normele globale privind exporturile de textile în cadrul Convenției de la Basel. Astfel, să abordeze problema tot mai mare a poluării textilelor din blocul comunitar. Cantitatea de țesături uzate exportate din bloc s-a triplat în ultimele două decenii. Ajungând la aproape 1,7 milioane de tone în 2019.
UE combate poluarea din industria textilă
Conform propunerii, companiile din UE care doresc să exporte deșeuri textile, haine considerate prea degradate sau pătate pentru a fi revândute, ar trebui să ofere mai multe informații despre conținutul transporturilor. În timp ce țările importatoare ar trebui să dovedească faptul că deșeurile sunt eliminate corect. Însă comercianții de textile uzate din țările în curs de dezvoltare, inclusiv din Kenya, avertizează. Potrivit acestora, normele mai stricte sunt prea largi și vor limita, de asemenea, exporturile de textile de înaltă calitate. Afectând întreprinderile locale care revând hainele pe piețele second-hand din afara UE.
„Vorbim de 2 milioane de persoane angajate în acest comerț și de 6,5 milioane de gospodării care depind de acest comerț numai în Kenya”, a declarat Teresia Wairimu Njenga, președinta Asociației Mitumba. Care este principalul grup din Kenya al sectorului comerțului de ocazie. Care a făcut lobby la Bruxelles pentru a respinge propunerea.
Kenya generează venituri de milioane de euro din comerțul second-hand. Njenga a explicat că țara a adunat sprijin din partea unor grupuri industriale din țări precum Ghana, Tanzania și Mozambic. Alte țări, inclusiv Pakistan și Chile, se numără printre cei mai mari importatori de haine uzate din Europa. Acestea acționează ca centre regionale pentru comerțul cu textile second-hand. Țările vor fi, de asemenea, probabil afectate de orice modificare a normelor de export.
Gestionarea deșeurilor textile
Scopul propunerii este de a îmbunătăți modul în care țările UE își gestionează deșeurile. Prin stimularea colectării, a sortării și a reciclării și prin încurajarea producătorilor să confecționeze haine care să dureze mai mult. În prezent, aproximativ 46% din exporturile UE de textile uzate ajung în țările africane. Cu cât calitatea produselor de modă este mai scăzută, cu atât este mai probabil ca acestea să ajungă la groapa de gunoi.
În Kenya, de exemplu, Fundația Changing Markets estimează că aproximativ 300 de milioane de articole de îmbrăcăminte inutilizabile ajung în fiecare an la gropile de gunoi. Ceea ce reprezintă între 20% și 50% din totalul importurilor de textile ale țării.
Propunere susținută de țările europene
Ca parte a propunerii, Franța, Suedia și Danemarca susțin că deșeurile textile ar trebui să fie supuse acelorași reguli ca și deșeurile de plastic sau electronice. Ceea ce înseamnă că țările care le importă trebuie să își dea acordul explicit în acest sens. Dar și să dovedească faptul că pot elimina deșeurile într-un mod ecologic. Aceștia sugerează, de asemenea, că exporturile de deșeuri textile „periculoase”. De exemplu, țesăturile pătate cu substanțe chimice sau vopsea ar trebui să fie interzise cu totul. Propunerea este susținută de alte câteva țări din UE, printre care Finlanda și Austria.
„Ceea ce este exportat ca fiind textile second-hand trebuie să fie doar atât, și nu pur și simplu deșeuri textile fără valoare, inutilizabile”, a declarat ministrul suedez al mediului, Romina Pourmokhtari. Suedia dorește, de asemenea, să creeze un sistem de trasabilitate pentru deșeurile textile. Pentru a opri „abuzul de pe piața textilelor second-hand de către cei care încearcă să evite să plătească prețul integral al fast fashion”, a spus ea. Un purtător de cuvânt al Ministerului francez al Mediului a declarat că „scopul nu este de a pune capăt comerțului cu haine second-hand. Ci de a crea o economie cu adevărat circulară și de a ajuta țările în curs de dezvoltare”.
Deșeuri versus second-hand
Problema, așa cum o văd Kenya și alții, este că, în prezent, nu există nicio distincție între textilele care nu pot fi reutilizate și hainele care pot fi revândute pe piața second-hand. Cel puțin în ceea ce privește expedierile. În cadrul sistemului internațional prin care mărfurile sunt clasificate în vederea importului și exportului, există o categorie pentru hainele uzate. De asemenea, este și o alta pentru resturile textile folosite. Dar nu există un cod separat pentru deșeurile textile care sunt prea deteriorate pentru a fi revândute.
Prin urmare, toate textilele, haine uzate, resturi și haine deteriorate, sunt grupate împreună atunci când sunt expediate. Restricțiile la export ar împiedica ca țesăturile inutilizabile să ajungă la gropile de gunoi. Dar ar limita, de asemenea, exporturile de articole de îmbrăcăminte la mâna a doua. Acest lucru ar dăuna economiei locale second-hand din Kenya. Care a adoptat deja măsuri pentru a garanta că importă numai textile de înaltă calitate, a declarat Njenga de la Asociația Mitumba.
„Motivul pentru care suntem atât de vehemenți este că acești oameni încearcă să introducă noi protocoale. Când noi facem acest lucru de 40 de ani și am dezvoltat deja propriile noastre protocoale”, a spus ea.
Problema cantității
Ola Bakowska, strateg în domeniul textilelor circulare la Circle Economy Foundation, a remarcat că adevărata problemă este cantitatea mare de textile care se produce. „Conversația despre interdicțiile de import nu ar trebui să distragă atenția de la problema principală. Care este abordarea volumelor de producție”, a spus ea.
Industria de sortare și reciclare a textilelor a citat, de asemenea, deficiențe ale propunerii. Afirmând că aceasta ar adăuga „sarcini administrative și financiare” unui sector care se confruntă deja cu dificultăți. Deoarece ar fi responsabil pentru notificarea și obținerea consimțământului din partea țărilor importatoare.
Pentru ca acest plan să devină realitate, Comisia Europeană ar trebui să prezinte o propunere legislativă. Iar Consiliul UE ar trebui să o adopte, permițând astfel UE să solicite în mod oficial modificarea Convenției de la Basel. Părțile la convenție ar trebui apoi să fie de acord.
Comisia „salută intenția care stă la baza inițiativei Franței, Danemarcei și Suediei” și consideră că „merită să inițieze o astfel de discuție”, a declarat un purtător de cuvânt al executivului UE, adăugând că Convenția de la Basel este „contextul potrivit pentru a discuta problema comerțului mondial cu textile uzate”, conform Politico .
