Naționalismul legitim este departe de cel antisemit, totuși AC Cuza mergea pe calea extremă, el însuși crezâdu-se victimă, ne spune Alex Stoenescu.
”România, românilor” este doar o lozincă copiată după un slogan la mare vogă în presa extremistă franceză a timpului: ”La France au francais”, aflăm în acestă parte a treia a podcasului cu istoricul și scriitorul Alex Mihai Stoenescu.
Relațiile dintre Iorga și Cuza nu au fost mai deloc amiabile în timp. Totul pleca de la definiția naționalismului. Iorga vede în naționalism naționalismul legitim. AC Cuza vedea cale extremistă, bazată pe antisemitism. Desigur, mai era o problemă. Iorga scria la publicațiile concernului Adevărul (presa din Sărindar) finanțată de afaceriști evrei, de băncile evreiești, cum ne arată A.M: Stoenescu. Ori, Cuza vedea în aceasta o adevărată otravă dpv social.
Iorga spune că evreii au dreptul la stat propriu în Palestina. El mai spune că ”străinii utili statului sunt cetățeni români”, deci el vedea chestiunea evreiască dintr-o perspectivă foarte largă.
Calculul politic-electoral a lui Iorga, și, probabil, trezirea sa la realitatea momentului: antisemitismul de ură etică izola personalitatea într-un grup restrâns și nefrecventabil.
Asocierea lui cu A.C. Cuza nu era, deci, deloc lucrativă. Această realitate nu are absolut nicio legătură cu Mișcarea Legionară de mai târziu. Acolo, ne spune Alex Mihai Stoenescu, influența Germaniei naziste a fost determinantă.
