Când China va începe duminică una dintre cele mai importante adunări politice ale anului – „cele două sesiuni” – liderii de vârf ai țării, inclusiv noul premier preconizat – Li Qiang – , vor fi confirmați oficial. Dar cât de multă putere va exercita Li în calitate de nr. 2 al Chinei și de principal responsabil economic?
În ultimii ani, președintele Xi Jinping, care ocupă și funcția de secretar general al Partidului Comunist Chinez, a preluat controlul asupra majorității aspectelor guvernamentale, o consolidare a puterii care este de așteptat să continue și în cel de-al treilea mandat al său, pe măsură ce se înconjoară de noi aliați de încredere.
Acest lucru înseamnă că nu se așteaptă ca Li să conducă cot la cot cu Xi, ci mai degrabă să servească sub conducerea acestuia ca susținător loial, consilier și executant – o îndepărtare de cutuma conducerii colective observată în administrațiile lui Hu Jintao și Wen Jiabao, precum și Jiang Zemin și Zhu Rongji.
Numai un lider
„Premierul, sub conducerea lui Xi, nu mai este la fel de important ca înainte”, a declarat Alfred Wu, profesor asociat la Școala de politici publice Lee Kuan Yew a Universității Naționale din Singapore. „În trecut, șeful partidului se ocupa de propagandă, securitate și probleme de personal, în timp ce premierul se ocupa de treburile financiare și economice. Era un sistem paralel, dar acum, Xi se ocupă de tot și pur și simplu îl autorizează pe premier să se ocupe de domenii foarte specifice”, punctează specialistul.
Aceste schimbări în distribuția puterii au loc în contextul în care China se confruntă cu mai multe provocări semnificative, inclusiv revigorarea economiei și restabilirea încrederii internaționale în ea, echilibrarea creșterii economice cu viziunea lui Xi privind „prosperitatea comună” și promovarea independenței economice în industriile de înaltă tehnologie, atrăgând în același timp investițiile străine.
Cazul premierului demisionar Li Keqiang – care a îndeplinit două mandate de cinci ani în această funcție – este un bun exemplu al modului în care Xi a consolidat puterea. Cândva un rival al lui Xi, Li Keqiang a fost în mare parte marginalizat din a doua jumătate a primului său mandat.
„Din epoca Deng Xiaoping, premierul s-a ocupat de gestionarea economiei, în timp ce secretarul general se ocupă de politică”, a declarat Steve Tsang, directorul Institutului Chinei de la Universitatea SOAS din Londra, cu referire la liderul suprem care a condus țara până în 1989.
Fără șanse
Dar Xi nu i-a dat niciodată o șansă reală lui Li Keqiang și l-a dat la o parte când a fost vorba de gestionarea economiei, inclusiv a sectorului financiar, a spus Tsang, adăugând că Xi l-a pus din nou la conducerea portofoliului economic abia în 2015, când bursa din Shanghai s-a prăbușit și „Xi nu mai avea idei pentru a o gestiona”.
„Din fericire pentru Li Keqiang, piața s-a stabilizat când a preluat conducerea, după care a fost pus pe tușă din nou”, a adăugat Tsang.
Așadar, ce îl face pe Li Qiang, care, spre deosebire de premierii anteriori, nu are experiență de lucru în sistemul Consiliului de Stat, mai potrivit pentru această funcție?
Analiștii sunt de acord că, deși fostul șef al Partidului Comunist din Shanghai este cu siguranță calificat pentru acest rol, selecția sa ca premier este fără îndoială legată de loialitatea și legăturile sale cu Xi.
”Pretenul” lui Xi
„Având în vedere că Xi poate alege singur premierul pentru cel de-al treilea mandat, era de așteptat să aleagă pe cineva cu care a lucrat și în care are încredere”, a declarat Cathy Wu, expert în politica chineză și profesor asistent la Old Dominion University din Virginia.
„De când Xi a devenit președinte, el l-a pregătit pe Li Qiang pentru funcția de premier și i-a construit profilul de carieră”, a adăugat ea.
Legăturile dintre cei doi bărbați datează din 2004, când Li Qiang a fost timp de trei ani șeful de cabinet al lui Xi, care la acea vreme era șeful de partid al provinciei Zhejiang.
Însă abia când Xi a devenit președinte al Chinei, în 2013, cariera politică a lui Li Qiang a luat cu adevărat avânt. Xi l-a numit mai întâi guvernator al provinciei Zhejiang, urmat de secretar de partid al provinciei vecine Jiangsu, trei ani mai târziu.
În Jiangsu, Li Qiang a organizat întâlniri cu cei mai importanți oameni de afaceri din regiune, inclusiv cu cofondatorul Alibaba, Jack Ma, atrăgând investiții semnificative.
Drumul era pregătit
În 2017, Li Qiang s-a alăturat organului de conducere al partidului, Politburo, și a fost numit șef de partid în Shanghai – o poziție care, din punct de vedere istoric, a fost un pas înainte spre poziții cheie de conducere, inclusiv pentru Xi.
În timpul mandatului lui Li Qiang în oraș, acesta a ajutat Tesla să construiască prima sa „gigafabrică” de peste hotare, pe fondul războiului comercial dintre China și SUA, făcând din Tesla primul producător auto străin care deține integral uzina sa în China. De asemenea, el a supravegheat deschiderea pieței STAR Market a Bursei de Valori din Shanghai, care se bazează pe tehnologie, în 2019.
Li Qiang este considerat pe scară largă un politician pro-business și deține distincția rară de a fi ocupat funcția de lider de top a trei puteri economice de coastă din Delta râului Yangtze, motorul economic al Chinei. Acest lucru i-a oferit o experiență vastă în relațiile cu sectorul privat, investitorii străini, întreprinderile de stat și nu numai, a declarat Wu de la Old Dominion.
Cu toate acestea, reputația sa a fost afectată anul trecut din cauza modului în care a gestionat un blocaj de luni de zile în Shanghai, care a stârnit furia publicului și a provocat demonstrații. Dar acest eșec nu este considerat suficient de important pentru a împiedica ascensiunea sa pe locul 2 în China. Dimpotrivă, unii îl consideră o dovadă a aplicării fidele a ordinelor lui Xi.
Mai multă încredere este egală cu o mai mare autonomie?
Decizia lui Xi de a se înconjura de aliați în puternicul Comitet permanent al Politburo – organul suprem al partidului – poate fi privită ca fiind problematică, nu numai pentru că înalții funcționari s-ar putea teme de exprimarea disidenței, ci și pentru că acest lucru ar putea crea un mediu în care loialitatea față de președinte este singurul criteriu pentru a judeca performanța și competența profesională a cuiva.
În același timp, noua structură de putere reflectă dorința lui Xi de a se rupe de normele implicite, de lungă durată, legate de vârstă, facțiune și alți factori pentru a se asigura că viziunea sa pentru China este pusă în aplicare „în mod eficient și eficace”, a declarat Wu.
De asemenea, aceasta sugerează că Xi nu mai este interesat de menținerea unui „echilibru al puterii” în conducerea de vârf, pe care o consideră ineficientă, a adăugat ea.
A avea susținători loiali înseamnă o punere în aplicare mai rapidă și mai puține întârzieri la nivel local atunci când politicile urmează să fie implementate, a declarat Dylan Loh, profesor asistent la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore.
El a adăugat că, deși Li Qiang va juca în primul rând rolul de a pune în aplicare și, eventual, de a aplica directivele partidului, probabil că își va putea exercita influența în cadrul anumitor parametri, deoarece Xi nu va putea să microgestioneze totul.
Omul președintelui
Încrederea lui Xi în Li Qiang ar putea chiar să ducă la faptul că noul premier va obține o autonomie relativ mai mare și o putere mai mare de gestionare a economiei decât predecesorul său.
„Întrucât Li Qiang va conduce „sub conducerea” lui Xi, deciziile sale vor fi interpretate ca venind direct de la președinte și i se va acorda mai multă încredere și sprijin decât cele ale lui Li Keqiang”, a declarat Wu, argumentând că este mai probabil ca deciziile noului premier să fie puse în aplicare rapid.
Bates Gill, director al Centrului de analiză a Chinei din cadrul Asia Society, a declarat că Li Qiang va avea nevoie de tot sprijinul pe care îl poate obține în încercarea de a revigora economia chineză, de a atenua tensiunile socio-economice și sociopolitice interne și de a îmbunătăți multe dintre cele mai importante relații internaționale ale Chinei, care s-au deteriorat rapid în mare parte ca urmare a rivalității geopolitice dintre Washington și Beijing.
Ca parte a acestor eforturi, se pare că există planuri pentru o revizuire majoră a agențiilor guvernamentale din sectoarele finanțelor, tehnologiei, inovației, educației și securității statului, inclusiv un rol potențial mult mai mare pentru partid în deliberarea, dezvoltarea și determinarea politicii în aceste domenii, a adăugat el.
Cu toate acestea, aceste provocări, spun observatorii, nu pot fi abordate de Li Qiang de unul singur, iar acesta va trebui să se coordoneze și să colaboreze cu alți protejați și aliați ai lui Xi pentru a obține succesul.
„La urma urmei, tocmai de aceea îl vedem pe Xi alegându-și cu mâna lui propria echipă pentru Comitetul permanent al Politburo”, a spus Wu.
