Potrivit informațiilor furnizate de Poliția Română de Frontieră și citate de rotalianul.com, atunci când un minor cetățean român are domiciliul sau reședința în străinătate, acesta poate ieși din România fără a fi necesară prezentarea unei declarații care să ateste acordul părintelui/părinților, în situația în care însoțitorul minorului prezintă documente care confirmă că acesta se deplasează în țara de domiciliu/reședință.
Astfel, destinația călătoriei poate fi atestată prin bilete de călătorie emise de companiile de transport, care acoperă întregul parcurs al călătoriei.
Dreptul la călătorie pentru fiecare situație în parte
În cazul în care un minor este însoțit de o terță persoană care nu este părintele sau reprezentantul legal, se impune prezentarea anumitor documente conform reglementărilor legale. Astfel, însoțitorul trebuie să prezinte certificatul de cazier judiciar și, după caz, un act care să ateste calitatea de persoană desemnată din cadrul unei societăți comerciale autorizate să efectueze transport internațional de persoane, în conformitate cu legislația aplicabilă.
În cazul în care nu pot fi îndeplinite cerințele legale specifice, cum ar fi prezentarea biletelor de călătorie valide sau documente care atestă destinația finală către statul de domiciliu/reședință al minorului, există posibilitatea ca însoțitorul minorului să completeze o declarație pe propria răspundere în fața organelor poliției de frontieră. Declarația trebuie să conțină informații relevante și să certifice faptul că țara de destinație a călătoriei este într-adevăr țara de reședință sau domiciliu al minorului.
În situația în care destinația călătoriei nu poate fi dovedită prin bilete de călătorie emise de companii transportatoare pentru întregul parcurs al călătoriei, însoțitorul minorului are posibilitatea de a completa o declarație pe proprie răspundere în fața organelor poliției de frontieră.
În cazul în care minorul călătorește în altă țară decât cea în care își are domiciliul sau reședința, însoțit de un părinte sau alt însoțitor major, este necesară și o declarație care să cuprindă acordul părintelui/părinților/reprezentantului legal cu privire la călătoria minorului.
Documentele necesare dovezii de domiciliu în străinătate:
- paşaportul acestuia, în care este menţionat statul de domiciliu, numai dacă cel puţin unul dintre părinţi sau, după caz, reprezentantul legal domiciliază în statul respectiv.
- paşaportul părinţilor, al unuia dintre părinţi sau al reprezentantului legal, după cum urmează:
paşapoartele ambilor părinţi în cazul în care aceştia au domiciliul în acelaşi stat; sau
paşaportul unuia dintre părinţi şi declaraţia celuilalt părinte, prin care îşi exprimă acordul cu privire la domiciliul minorului sau, după caz, hotărârea judecătorească prin care instanţa a stabilit domiciliul minorului la unul dintre părinţi, rămasă definitivă şi irevocabilă ori rămasă definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;
paşaportul părintelui supravieţuitor;
paşaportul părintelui căruia i-a fost încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă ori a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi revocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;
paşaportul reprezentantului legal.
Dovada reședinței minorului se face cu orice document emis de autoritățile statului de reședință:
permis de ședere eliberat pe numele minorului;
carte de rezidență eliberată pe numele minorului ;
alte acte emise pe numele minorului de către autoritățile competente din acel stat privind înregistrarea reședinței (ex. adeverințe/certificate emise de autorități publice etc.)
Documentele eliberate de autoritățile oficiale din statele cu care România a încheiat tratate de asistență juridică care prevăd scutirea de anumite formalități, cum ar fi supralegalizarea sau aplicarea apostilei de la Haga, sunt exceptate de la aceste proceduri. Un exemplu de astfel de țară este Italia. Legiuitorul nu precizează în mod explicit categoria documentelor acceptate ca dovadă, însă acestea ar trebui însoțite de o traducere legalizată, cu excepția permiselor sau cărților de rezidență eliberate în acest scop, scrie Adevărul.
