„Regatul ascuns al lui Dracula” este despre modul în care viața prosperă în „una dintre ultimele frontiere sălbatice ale Europei”. Aceasta este o regiune românească care se mândrește cu o abundență de specii care amintește de un continent practic trecut.
Da, este aproape Halloween, iar romanul epistolar „Dracula” al lui Bram Stoker a avut loc aici în 1897. Naratorul Jeremy Irons citează o scrisoare din carte la începutul acestei prezentări „Natura”. În același timp, vapori curg pe vârfurile Carpaților și glasul muzicii țigănești balcanice subliniază un vag indiciu de groază. Dar spectacolul este de fapt o celebrare a vieții sălbatice. Urși, râși, o multitudine de specii de fluturi și o populație de bizoni în creștere. Liliecii și lupii, bineînțeles. Și venerabila barză albă, a cărei întoarcere după un zbor de șapte săptămâni din casa sa de iarnă din sudul Africii marchează începutul ciclului de primăvară-iarnă descris de spectacol, cu tot felul de comportamente bestiale expuse. Este o adevărată plăcere și un fel de revelație, având în vedere reputația obișnuită a Transilvaniei.
Regatul din Carpați
Neatinse de agricultura modernă, pajiștile de flori sălbatice acoperă mari suprafețe din mediul rural. Adăpostesc, printre altele, aproape 200 de tipuri diferite de fluturi. Fie că acest lucru se datorează rolurilor de film jucate în trecut de Irons, fie doar calității limpezi a vocii sale, există o anumită decadență melodioasă atunci când actorul vorbește despre gloria florei și faunei transilvănene, despre albinele care zumzăie deasupra florilor sălbatice și despre albinele multicolore care vin din sud la începutul lunii mai și se hrănesc cu insecte pentru tot restul verii. Printre numeroasele minunății fotografice din „Regatul ascuns al lui Dracula” – de exemplu, portretul intim al linxului, puțin văzut – se numără ingerarea unei albine de către un mâncător de albine. Irons explică cum își folosesc ciocurile pentru a-și face prada comestibilă.
Nu există mulți oameni în „Regatul ascuns al lui Dracula”. Totuși, există un scurt paragraf despre Sânziene, sărbătoarea solstițiului de vară. În timpul acestuia „spiritele umblă libere și focurile sunt aprinse pentru a le alunga pe cele rele”. Vampiri? Irons nu specifică. Totuși, profită de ocazie pentru a trece la povestea domnului războinic Vlad Dracul, cunoscut și sub numele de Vlad Împăratul. Despre acesta ni se spune că a pus 20.000 de turci pe țepușe, „cerul umplându-se cu țipetele lor de moarte și cu sufletele lor plecate”.
Despre sufletul României, Transilvania
Istoria Transilvaniei include războaie religioase și biserici fortificate. Multe dintre acestea servesc acum drept adăpost pentru cele 26 de tipuri diferite de lilieci din țară, în special varianta cu urechi de șoarece, un prădător feroce care folosește auzul mai degrabă decât sonarul, mai familiar speciei, pentru a localiza prada. Istoria include, de asemenea, descoperirea în ultimii ani, în vestul Transilvaniei, a unor desene rupestre în cărbune vechi de aproximativ 30 000 de ani – cu mult mai vechi, deși mult mai crude, decât desenele de la Lascaux din Franța – care includ reprezentări ale bizonilor care odinioară cutreierau Europa cu milioanele, iar acum sunt doar câteva sute (deși este o îmbunătățire față de ultimele decenii).
Regizat de John Murray și Jamie Fitzpatrick, cu o recunoaștere vizuală și muzicală a aspectului supranatural al tradiției transilvănene, programul este un catalog al creaturilor românești, de la gândacii staghorn cu aspect lăcuit la hulubii de culoarea șerbetului (păsări cu cioc lung, cu creste și dungi), la urșii bruni și la nenumărații lupi care pândesc pădurile vaste ale regiunii. Transilvania este prezentată ca un tărâm virtual al minunilor cu specii pe cale de dispariție și înfloritoare, versiunea Europei de Est a Serengeti. Și, deși dl Irons nu o spune, locul îngrozitor pe care îl ocupă regiunea în imaginația publicului poate fi exact motivul pentru care a supraviețuit atât de mult timp ca un fel de sanctuar pentru fauna europeană pe cale de dispariție, conform wsj.com.