În statele ex-sovietice ziua de 1 mai a devenit o sărbătoare națională însoțită de defilări propagandistice. Comuniștii au încercat să instrumenteze politic, o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale, în timp ce naziștii au avut mai multe tentative de uzurpare a festivităților.
În țara noastră, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în 1890 după care, în timpul comunismului, sărbătoarea avea să fie marcată de manifestări pompoase încărcate de lozinci propagandistice.
1 Mai în comunism
În anii de glorie ai Vechiului Regim, 1 Mai nu era deloc o zi relaxantă așa cum este percepută astăzi. Cei care au trăit în vremurile de atunci își amintesc vastele „demonstrații ale oamenilor muncii” la care participau mii de persoane și așa zișii pionieri liceeni. Sărbătoarea a căpătat amploare și a devenit mai complexă după anii 1960.
Ziua Internațională a Muncii reprezintă de fapt un elogiu adus victimelor grevei generale din Chicago. În anii care au urmat 1 Mai a fost transformată în sărbătoarea mișcărilor muncitorești în majoritatea țărilor lumii. Ca o ironie Statele Unite, de unde a și plecat fenomenul sărbătorește Ziua Muncii în luna septembrie.
În țara noastră Ziua Internațională a Muncii a început să fie sărbătorită de mișcarea socialistă începând cu 1890, după care spre sfârșitul anilor 1960 la paradele fastuoase erau aduși, vrând nevrând zeci de mii de români, iar ștabii, capii regimului salutat mulțimea de la înălțimea tribunelor impunătoare.
Petrecăreții erau atent monitorizați de Securitate
Ziua de 1 Mai debuta în comunism cu parade impresionante în marile piețe și pe principalele bulevarde. Liderii de atunci în frunte cu Nicolae și Elena Ceaușescu organizau recepții impresionante la care participau figurile marcante ale regimului comunist. „Exact comunismul, care a vrut să o umple de conţinut adevărat, a golit-o de conţinutul vechi, istoric. Deci a rămas o sărbătoare goală”, a precizat antropologul Vintilă Mihăilescu.
Sărbătoarea începea la 9 dimineața cu discursuri pompoase susținute într-un limbaj de către Nicolae Ceaușescu, după care, la microfon vorbeau alți lideri comuniști. Petrecerea propriu-zisă începea după orele 12 însă petrecăreții erau atent monitorizați de Securitate. Angajații poliției secrete concepeau planuri elaborioase și strategii prin care să se infiltreze printre oamenii ieșiți la concerte, petreceri câmepenești sau prin parcuri.
„Am în mână un dosar fond documentar din 1980 în care acţiunea, supravegherea tututor manifestărilor derulate cu ocazia zilei de 1 mai a fost numită: Primăvara 80. Foarte interesant este că pentru Securitate ziua asta se împărțea de fapt în două zile”, a explicat purtătoare de cuvânt a CNSAS, Ancuța Median.
Discursuri în limbaj de lemn
Prima parte a zilei era rezervată liderilor comuniști în frunte cu Nicolae Ceaușescu care participau la mitinguri publice, iar ofițerii de Securitate notau fiecare pas pe care urmau să-l facă. „Au un limbaj de lemn şi destul de milităros, cum era normal. Vă exemplific: „Unităţile centrale, inspectoratele judeţene şi al Municipiului Bucureşti vor lua măsuri specifice în vederea exercitării unui control deplin asupra persoanelor pretabile la acte duşmănoase sau de dezordine care pot afecta acţiunea”, a adăugat purtătoarea de cuvânt a CNSAS.
Printre altele, rolul Securități a fost acela de a se asigura că întâiul fiu al poporului, Nicolae Ceaușescu auzea doar aplauzele și uralele mulțimii. Planul era aprobat chiar de însuși Nicolae Ceaușescu.
„Începând de la dirijarea informatorilor în rândul mulţimii, a oamenilor muncii, a ofiţerilor acoperiţi care supravegheau din diverse colţuri totul, până la măsuri de filaj, de interceptare”, msi precizează Ancuța Medina. În documentele emise de poliția politică se arată clar categoriile de oameni care erau vizați de măsurile de suăraveghere: „ persoanele care, sub influenţa propagandei unor posturi radio străine, răspândesc diferite zvonuri şi caută să influenţeze starea de spirit a populaţiei”, potrivit Digi 24.
Trebuie să recunoaştem că planurile nu erau atât de elaborate ca cele din anii ’70-’80. Se numeau directive, directivă in vederea măsurii de ordine pază şi securitate cu ocazia zilei de 1 mai. Din 1952 avem aici un document. Pentru ei, orice manifestaţie unde se aduna mai mult de două persoane reprezenta un interes major”, a explicat Ancuța Medina.
